poeme de Andrei Mocuța
Homer
Homer e
de părere
că nu poți
scrie poezie
fără un
fizic rezistent.
Dac-ar ști
cât de prost
au ajuns
poeții
să-și
îngrijească trupul,
ar
cere-o pe Circe
de
nevastă.
Înainte
să scrie Odiseea
a răpus
cu mâinile goale
nouă lei
în arenă,
sub
privirile
criticilor
literari.
Pe
vremea aia,
publicul
gusta poezia!
Un
poem pe-o cravată nouă
Nu
cunosc niciun poet
care să
renunțe la
vechile
cravate.
Cumva,
acestea
pătrund
în poezia lui
și
se-agață comod
de
gulerul cămășii.
Să nu vă
mire dacă
vedeți
un poet ore-n șir
în fața
standului de cravate:
Cine-ar
da un poem
pe-o
cravată nouă?
Trăiesc
de trei ani cu o fantomă
Trăiesc
de trei ani
cu o
fantomă.
Poartă
pe umeri
un șal
invizibil,
ca
ancora unui vas
ce și-a
reluat călătoria
la fel
de neașteptat
precum
acostase.
Abalo
Mi-amintesc
acrobatul
ce poate
ține în echilibru
cuvintele,
emoțiile și bastonul
de gală,
într-un singur picior
pe
spinarea calului Abalo.
De patru
luni locuiește cu
o
hepatită în Valea Bolilor.
Mă primește
doar dacă-i aduc
camelii,
îmi verifică palmele să
nu
ascund vreo petală.
Întreabă
dacă-mi amintesc seara
când m-a
suit în șauă și-am dat
împreună
ture-n jurul scenei.
Îi
mângâi fruntea și-i spun
că nici acum
n-am coborât.
Frankenstein
O roșie
uriașă așteaptă
să fie
culeasă înaintea mea.
Plină de
cicatrici și bube.
Gingiile
inflamate.
Nasul,
un pod în construcție.
A fost
lovită de fulger,
strivită
de-o cometă,
sau
pisica s-a pișat pe ea.
Am
gătit-o la cuptor cu
cimbru și
ulei de măsline.
Nasul,
stors în salată și
amestecat
bine, are gustul
proaspăt ca sărutul Afroditei.
Fumători
acvatici
Chiștocurile
de pe suprafața apei
sunt
ochii de pază ai pescarului
ce
veghează consumul de tutun
din
rândul peștilor.
Peștii
au obiceiul să fumeze
doar
jumătate de țigară,
lăsându-le
piraților să mai tragă
din
mucurile rămase.
Asta e
înțelegerea lor.
Dante
și Beatrice
Dante e
chel și are în creștet
un semn
din naștere.
Când greșește
un vers,
semnul
alunecă înainte și-napoi
ca un
patinator epileptic.
Între
Dante și barul unde lucrează
Beatrice
sunt 9 km de bere.
Când
intră în bar își șterge tălpile
de cărți
putrezite pe jumătate,
ca
merele sub un copac,
și se
pierde printre bețivi până
când
Beatrice nu-l mai recunoaște.
Așa cum
copiii se adresează femeilor
spunându-le
„mamă”,
bețivii
ar trebui să li se adreseze
chelnerițelor
spunându-le „Beatrice”.
Moscheile
fac dragoste
Precum
tampoanele igienice,
poveștile
doamnei Bovary
au
adunat o întreagă comunitate
de
consumatoare fidele.
Sejurul
din Alexandria o face
să se
gândească întruna la
privirea
deocheată a imamului
care i-a
stimulat clitorisul
între
paginile Coranului.
Când
doamna Bovary
înlătură
neglijeul,
moscheile
fac dragoste.
Meteorologia
iubirii
Vântul
bate dinspre viitor,
ducând
întreaga mireasmă
înapoi
spre trecutul lui.
Frunzele
se freacă
una de
alta până devin
fibre de
lumină verde.
Îi
privesc albul ochilor
ca pe
marginile unei pagini.
Mă
feresc să citesc
ce scrie
pe irisul negru.
Pe lângă
ochii ei
văd
frunze cu totul albe.
Și-au
răsucit spre exterior
părțile
lor palide
și anunță
două întruniri,
una în
jurul copacilor,
alta în
cer.
Rezerva
de măsline
Am visat
că sunt vizitat
de
spectrele tuturor țânțarilor
pe care
i-am omorât.
Mi-au
spus că raiul țânțarilor
nu e așa
cum
și-l
imaginează lumea,
cu râuri
de sânge și blonde.
În
schimb, plouă de rupe
cu
martini și măsline.
Au
promis să adune o
rezervă
generoasă de măsline
pe când
ajung și eu.
Ca un mire neliniștit
Ulise intră în Troia
ca un mire neliniștit
la căsătorie,
una de conveniență,
oficiată de Fortuna,
mama și tatăl tuturor.
După nuntă, Ulise e
găsit undeva pe câmpie,
discutând cu o oaie
despre umbrele norilor.
Părul i se albise,
vorbea ca un copil
de șapte ani.
Nu există cuvinte magice
Nu există
cuvinte magice.
Te iubesc
nu are destulă
forță magică
nici cât s-aprindă
un chibrit,
atunci când dragostea
e pipa pescarului
umplută cu
alge marine uscate.
Se-aprinde ca
un candelabru
de cristal,
din care căldura
iese brusc
și pentru totdeauna.
Tărâmul coincidenței
Tărâmul coincidenței
e condus
de ministerul mitului.
Emisarii lor sunt
bețivii care bântuie
străzile veacului nostru,
azvârliți în timpul zero
al dragostei omenești.
Ceasurile bețivilor
rămân câteodată
în urmă,
dar nu se opresc
niciodată.
Heruvimul statistician
Ofelia s-a ridicat deasupra
propriului ei trup,
privindu-se pe sine,
privind noaptea,
planând în pijamaua albă
cu pernițe pe umeri.
În camera de judecată,
un heruvim îi citește statistica
sinuciderilor prin înec
și e la fel de înfricoșătoare
precum vechile povești
din nord
cu spiriduși și zâne
pe care Ofelia
era obișnuită să le asculte
la culcare.
Buletin meteo
Vântul va sufla
cu atâta putere
încât toate cărțile
vor fi dezbrăcate
de cuvinte
și paginile goale
se vor lipi
de trunchiurile
copacilor.
Zăpada va curge
din noapte
ca și cenușa
într-un negativ
fotografic.
Gândacii din Betleem
Gândacii din Betleem
sunt agenții unificării
din adâncul ieslei.
Au căzut printr-o
împletitură aurie de paie,
ca o poartă stelară
întinsă pe kilometri întregi.
Se-ndoapă cu mănunchiuri
misterioase de vectori
până când plânsetele
pruncului devin explozii
de energie
Polițiștii sufletului
O sirenă cântă la umbra
unui nor
și privește în apele adânci
ale propriei vieți.
Corăbiile se prăbușesc
lângă patul ei,
privind-o cum doarme,
cu fundulețul în sus
și fața în pernă.
Visele ei nu vor să crească
la fel de mult
ca dragostea marinarilor
fiindcă sirenele sunt
o categorie a stării civile
și lucrează pentru ei,
iar ei sunt polițiștii sufletului.
Îmi place noua ta rochie
Îmi place noua ta
rochie.
E prea scurtă
ca să ascundă
sub ea
povești de dragoste
cu alți bărbați
și n-are nici falduri
care să se miște
în ritmul crengilor
atunci când vântul
nu mai bate.
Buda e pustie
Buda e pustie,
au argumentat
avocații primului
vas de toaletă,
bântuită de
umbre în rochii lungi
purtate
prin orașe mecanice
cu valuri de meteoriți
drapate în văzduh.
Colacul e organic,
au argumentat
avocații primului
vas de toaletă,
mai puțin
carcasa de metal
de culoarea lavandei
suplă ca
scheletul unei căprioare.
Capacul e domestic,
au argumentat
avocații primului
vas de toaletă,
ca ochii ridați ai
unui lup
pierdut la marginea
unui urlet atât de stins
încât e aproape
o șoaptă.
Sonetul lunii
Când adorm ascultând
sonata lunii
visele mele se plimbă
ca degetele lui Beethoven
pe piciorul
unui pahar cu vin.
Muzica zboară
puțin deasupra mării,
dar nu atinge niciodată
cerul.
Cine se-ncumetă să urce
în corabia mea
se va trezi dimineața
cu buzunarele pline
de cioburile
din bastonul de sticlă
al lui Beethoven.
Dacă aș fi tubul de oxigen al unui scafandru
Dacă aș fi tubul de oxigen
al unui scafandru
pe fundul unui iaz
și ai trece pe acolo
într-o noapte cu lună plină
mi s-ar tăia atât de tare
respirația,
încât plămânii scafandrului
s-ar umple cu apă
înainte s-apuci să-i spui
„Ce plăcut e la tine în iaz”
și ai pluti cu el o vreme
și v-ați uita la lună
până când nu te-ai mai
simți singură.
Ca o ploaie fină
Liniuțele ondulate
sunt oceanul.
Punctul galben e corabia
căpitanului Ahab,
cercul alb - o balenă uriașă
și vechea inscripție:
Oceanul Pacific.
Săgeata arată
drumul corabiei.
Traseul balenei
e în spirală.
Corabia dă de necaz.
Săgețile încrucișate
descriu bătălia.
Ahab înfige harponul
în balenă.
Balena ripostează
printr-un jet scârbos
de ulei.
Ahab sare pe balenă.
Corabia primește
o lovitură de coadă
și se răstoarnă.
Ahab, cu harponul
înfipt în picior,
se duce la fund.
Lumina i se agață de
umeri ca o ploaie fină.
Înainte să fie înghițit de apă,
îi strigă echipajului:
- Ne vedem la Nantucket!
Eu o iau pe jos!
3 lei
Azi mi-am achitat
drepturile de proprietate
intelectuală.
După ce am plătit 3 lei
mi-am dat seama
că nu mă va publica
nicio editură
dacă scriu acest poem.
Posibilitățile infinite ale viselor
Cea mai mare greșeală
pe care o poți face
e să crezi
că ești în viață,
când de fapt dormi
în anticamera vieții,
combinând
starea de veghe
cu posibilitățile infinite
ale viselor.
Întoarce o casă bântuită pe dos
Întoarce o casă bântuită
pe dos
și vei găsi o fantomă
cu alți ochi, alt suflet
care se-mbată de frumusețe
și se holbează la lume
Ca la un buchet de morminte
pe care îl pune cu grijă
într-un vas nevăzut.
Când meteorologii anunță că plouă
Când meteorologii
anunță că plouă
și asta nu se întâmplă,
melcii își anulează
rezervările
pentru micul dejun.
Când meteorologii
anunță că plouă
și asta nu se întâmplă,
florile ciocnesc
un pahar de oțet
cu Isus.
Când meteorologii
anunță că pleci
și asta se întâmplă,
cumpăr timbre
care trimit scrisorile
înapoi în trecut.
Toate cuvintele pe care nu le-am găsit
Toate cuvintele pe care
nu le-am găsit la timp
mi se-ascund acum
în spatele dinților și râd
de toate poemele mele.
Apoi se dezbracă și
fac dragoste-n cerul gurii,
iar peste nouă luni
dau naștere celui mai
frumos poem de dragoste
pe care iubita mă roagă
să i-l spun în fiecare zi.
După ce-l termin de rostit
îmi spune:
- Poemul ăsta mă face
să vreau să scriu poezie.
Mi-a căzut unghia
După patru luni
de chin
mi-a căzut unghia.
Era pe jumătate
desprinsă
dar nu mă puteam
despărți de ea,
ca o relație proastă
din care nu mai ieși
dar știi că oricum
se va termina.
Am ascuns-o
sub pernă
sperând că-mi va
călăuzi visele
spre femei frumoase
ce-și rod unghiile
în timp ce se uită
la film.
Un
sărut vechi de șase mii de ani
Arheologii
au găsit un sărut
vechi de
șase mii de ani
și l-au
oferit
în
schimbul unui morman
de
schelete de eschimoși
înecați
într-un lac
în care
stelele se reflectă
doar pe
jumătate.
Sărutul semăna
atât de bine
cu
certificatele de naștere
ale
iubitelor moarte,
că arheologii
și-au scris
numele
pe baloane
și le-au
spart
cu
cioturile eschimoșilor.
Electricitatea,
precum o zeiță greacă
Aș vrea
să-ți vorbesc
despre o
floare
cum n-ai
mai văzut
până
acum.
Seamănă
cu un cătun
în care
oamenii
fac de
când se știu ei
toate
lucrurile
pe
întuneric.
Într-o
zi, Electricitatea,
precum o
zeiță greacă,
a
coborât printre ei
și le-a
răpit pe vecie
partea
întunecată
a vieții
lor.
Asta e
tot ce am
să-ți
spun despre floare.
Moartea lucrează peste program
Îmi place să pierd vremea
în cinematografe ieftine
unde bătrânii care n-au
bani de înmormântare
se uită la filme
până când mor.
Unele filme sunt atât
de emoționante,
că de multe ori Moartea
lucrează peste program.
Nu mă deranjează că
sunt prea lungi,
prezența lor pe ecran
mă liniștește.
Comentarii
Trimiteți un comentariu