poeme de Andrei Mocuța

Homer

 

Homer e de părere

că nu poți scrie poezie

fără un fizic rezistent.

Dac-ar ști cât de prost

au ajuns poeții

să-și îngrijească trupul,

ar cere-o pe Circe

de nevastă.

Înainte să scrie Odiseea

a răpus cu mâinile goale

nouă lei în arenă,

sub privirile

criticilor literari.

Pe vremea aia,

publicul gusta poezia!

Un poem pe-o cravată nouă

Nu cunosc niciun poet

care să renunțe la

vechile cravate.

Cumva, acestea

pătrund în poezia lui

și se-agață comod

de gulerul cămășii.

Să nu vă mire dacă

vedeți un poet ore-n șir

în fața standului de cravate:

Cine-ar da un poem

pe-o cravată nouă?

 

Trăiesc de trei ani cu o fantomă

Trăiesc de trei ani

cu o fantomă.

Poartă pe umeri

un șal invizibil,

ca ancora unui vas

ce și-a reluat călătoria

la fel de neașteptat

precum acostase.

Abalo

Mi-amintesc acrobatul

ce poate ține în echilibru

cuvintele, emoțiile și bastonul

de gală, într-un singur picior

pe spinarea calului Abalo.

De patru luni locuiește cu

o hepatită în Valea Bolilor.

Mă primește doar dacă-i aduc

camelii, îmi verifică palmele să

nu ascund vreo petală.

Întreabă dacă-mi amintesc seara

când m-a suit în șauă și-am dat

împreună ture-n jurul scenei.

Îi mângâi fruntea și-i spun

că nici acum n-am coborât.

Frankenstein

O roșie uriașă așteaptă

să fie culeasă înaintea mea.

Plină de cicatrici și bube.

Gingiile inflamate.

Nasul, un pod în construcție.

A fost lovită de fulger,

strivită de-o cometă,

sau pisica s-a pișat pe ea.

Am gătit-o la cuptor cu

cimbru și ulei de măsline.

Nasul, stors în salată și

amestecat bine, are gustul

proaspăt ca sărutul Afroditei.

Fumători acvatici

Chiștocurile de pe suprafața apei

sunt ochii de pază ai pescarului

ce veghează consumul de tutun

din rândul peștilor.

Peștii au obiceiul să fumeze

doar jumătate de țigară,

lăsându-le piraților să mai tragă

din mucurile rămase.

Asta e înțelegerea lor.

Dante și Beatrice

Dante e chel și are în creștet

un semn din naștere.

Când greșește un vers,

semnul alunecă înainte și-napoi

ca un patinator epileptic.

Între Dante și barul unde lucrează

Beatrice sunt 9 km de bere.

Când intră în bar își șterge tălpile

de cărți putrezite pe jumătate,

ca merele sub un copac,

și se pierde printre bețivi până

când Beatrice nu-l mai recunoaște.

Așa cum copiii se adresează femeilor

spunându-le „mamă”,

bețivii ar trebui să li se adreseze

chelnerițelor spunându-le „Beatrice”.

Moscheile fac dragoste

Precum tampoanele igienice,

poveștile doamnei Bovary

au adunat o întreagă comunitate

de consumatoare fidele.

Sejurul din Alexandria o face

să se gândească întruna la

privirea deocheată a imamului

care i-a stimulat clitorisul

între paginile Coranului.

Când doamna Bovary

înlătură neglijeul,

moscheile fac dragoste.

Meteorologia iubirii

Vântul bate dinspre viitor,

ducând întreaga mireasmă

înapoi spre trecutul lui.

Frunzele se freacă

una de alta până devin

fibre de lumină verde.

Îi privesc albul ochilor

ca pe marginile unei pagini.

Mă feresc să citesc

ce scrie pe irisul negru.

Pe lângă ochii ei

văd frunze cu totul albe.

Și-au răsucit spre exterior

părțile lor palide

și anunță două întruniri,

una în jurul copacilor,

alta în cer.

Rezerva de măsline

Am visat că sunt vizitat

de spectrele tuturor țânțarilor

pe care i-am omorât.

Mi-au spus că raiul țânțarilor

nu e așa cum

și-l imaginează lumea,

cu râuri de sânge și blonde.

În schimb, plouă de rupe

cu martini și măsline.

Au promis să adune o

rezervă generoasă de măsline

pe când ajung și eu.

Ca un mire neliniștit

Ulise intră în Troia

ca un mire neliniștit

la căsătorie,

una de conveniență,

oficiată de Fortuna,

mama și tatăl tuturor.

După nuntă, Ulise e

găsit undeva pe câmpie,

discutând cu o oaie

despre umbrele norilor.

Părul i se albise,

vorbea ca un copil

de șapte ani.

Nu există cuvinte magice

Nu există

cuvinte magice.

Te iubesc

nu are destulă

forță magică

nici cât s-aprindă

un chibrit,

atunci când dragostea

e pipa pescarului

umplută cu

alge marine uscate.

Se-aprinde ca

un candelabru

de cristal,

din care căldura

iese brusc

și pentru totdeauna.

 

Tărâmul coincidenței

Tărâmul coincidenței

e condus

de ministerul mitului.

Emisarii lor sunt

bețivii care bântuie

străzile veacului nostru,

azvârliți în timpul zero

al dragostei omenești.

Ceasurile bețivilor

rămân câteodată

în urmă,

dar nu se opresc

niciodată.

Heruvimul statistician

Ofelia s-a ridicat deasupra

propriului ei trup,

privindu-se pe sine,

privind noaptea,

planând în pijamaua albă

cu pernițe pe umeri.

În camera de judecată,

un heruvim îi citește statistica

sinuciderilor prin înec

și e la fel de înfricoșătoare

precum vechile povești

din nord

cu spiriduși și zâne

pe care Ofelia

era obișnuită să le asculte

la culcare.

  

Buletin meteo

Vântul va sufla

cu atâta putere

încât toate cărțile

vor fi dezbrăcate

de cuvinte

și paginile goale

se vor lipi

de trunchiurile

copacilor.

Zăpada va curge

din noapte

ca și cenușa

într-un negativ

fotografic.

 

Gândacii din Betleem

Gândacii din Betleem

sunt agenții unificării

din adâncul ieslei.

Au căzut printr-o

împletitură aurie de paie,

ca o poartă stelară

întinsă pe kilometri întregi.

Se-ndoapă cu mănunchiuri

misterioase de vectori

până când plânsetele

pruncului devin explozii

de energie

Polițiștii sufletului

O sirenă cântă la umbra

unui nor

și privește în apele adânci

ale propriei vieți.

Corăbiile se prăbușesc

lângă patul ei,

privind-o cum doarme,

cu fundulețul în sus

și fața în pernă.

Visele ei nu vor să crească

la fel de mult

ca dragostea marinarilor

fiindcă sirenele sunt

o categorie a stării civile

și lucrează pentru ei,

iar ei sunt polițiștii sufletului.

Îmi place noua ta rochie

Îmi place noua ta

rochie.

E prea scurtă

ca să ascundă

sub ea

povești de dragoste

cu alți bărbați

și n-are nici falduri

care să se miște

în ritmul crengilor

atunci când vântul

nu mai bate.

Buda e pustie

Buda e pustie,

au argumentat

avocații primului

vas de toaletă,

bântuită de

umbre în rochii lungi

purtate

prin orașe mecanice

cu valuri de meteoriți

drapate în văzduh.

Colacul e organic,

au argumentat

avocații primului

vas de toaletă,

mai puțin

carcasa de metal

de culoarea lavandei

suplă ca

scheletul unei căprioare.

Capacul e domestic,

au argumentat

avocații primului

vas de toaletă,

ca ochii ridați ai

unui lup

pierdut la marginea

unui urlet atât de stins

încât e aproape

o șoaptă.

Sonetul lunii

Când adorm ascultând

sonata lunii

visele mele se plimbă

ca degetele lui Beethoven

pe piciorul

unui pahar cu vin.

Muzica zboară

puțin deasupra mării,

dar nu atinge niciodată

cerul.

Cine se-ncumetă să urce

în corabia mea

se va trezi dimineața

cu buzunarele pline

de cioburile

din bastonul de sticlă

al lui Beethoven.

Dacă aș fi tubul de oxigen al unui scafandru

Dacă aș fi tubul de oxigen

al unui scafandru

pe fundul unui iaz

și ai trece pe acolo

într-o noapte cu lună plină

mi s-ar tăia atât de tare

respirația,

încât plămânii scafandrului

s-ar umple cu apă

înainte s-apuci să-i spui

„Ce plăcut e la tine în iaz”

și ai pluti cu el o vreme

și v-ați uita la lună

până când nu te-ai mai

simți singură.

Ca o ploaie fină

Liniuțele ondulate

sunt oceanul.

Punctul galben e corabia

căpitanului Ahab,

cercul alb - o balenă uriașă

și vechea inscripție:

Oceanul Pacific.

Săgeata arată

drumul corabiei.

Traseul balenei

e în spirală.

Corabia dă de necaz.

Săgețile încrucișate

descriu bătălia.

Ahab înfige harponul

în balenă.

Balena ripostează

printr-un jet scârbos

de ulei.

Ahab sare pe balenă.

Corabia primește

o lovitură de coadă

și se răstoarnă.

Ahab, cu harponul

înfipt în picior,

se duce la fund.

Lumina i se agață de

umeri ca o ploaie fină.

Înainte să fie înghițit de apă,

îi strigă echipajului:

- Ne vedem la Nantucket!

Eu o iau pe jos!

3 lei

Azi mi-am achitat

drepturile de proprietate

intelectuală.

După ce am plătit 3 lei

mi-am dat seama

că nu mă va publica

nicio editură

dacă scriu acest poem.

Posibilitățile infinite ale viselor

Cea mai mare greșeală

pe care o poți face

e să crezi

că ești în viață,

când de fapt dormi

în anticamera vieții,

combinând

starea de veghe

cu posibilitățile infinite

ale viselor.

Întoarce o casă bântuită pe dos

Întoarce o casă bântuită

pe dos

și vei găsi o fantomă

cu alți ochi, alt suflet

care se-mbată de frumusețe

și se holbează la lume

Ca la un buchet de morminte

pe care îl pune cu grijă

într-un vas nevăzut.

Când meteorologii anunță că plouă

Când meteorologii

anunță că plouă

și asta nu se întâmplă,

melcii își anulează

rezervările

pentru micul dejun.

Când meteorologii

anunță că plouă

și asta nu se întâmplă,

florile ciocnesc

un pahar de oțet

cu Isus.

Când meteorologii

anunță că pleci

și asta se întâmplă,

cumpăr timbre

care trimit scrisorile

înapoi în trecut.

Toate cuvintele pe care nu le-am găsit

Toate cuvintele pe care

nu le-am găsit la timp

mi se-ascund acum

în spatele dinților și râd

de toate poemele mele.

Apoi se dezbracă și

fac dragoste-n cerul gurii,

iar peste nouă luni

dau naștere celui mai

frumos poem de dragoste

pe care iubita mă roagă

să i-l spun în fiecare zi.

După ce-l termin de rostit

îmi spune:

- Poemul ăsta mă face

să vreau să scriu poezie.

Mi-a căzut unghia

După patru luni

de chin

mi-a căzut unghia.

Era pe jumătate

desprinsă

dar nu mă puteam

despărți de ea,

ca o relație proastă

din care nu mai ieși

dar știi că oricum

se va termina.

Am ascuns-o

sub pernă

sperând că-mi va

călăuzi visele

spre femei frumoase

ce-și rod unghiile

în timp ce se uită

la film.

Un sărut vechi de șase mii de ani

Arheologii au găsit un sărut

vechi de șase mii de ani

și l-au oferit

în schimbul unui morman

de schelete de eschimoși

înecați într-un lac

în care stelele se reflectă

doar pe jumătate.

Sărutul semăna atât de bine

cu certificatele de naștere

ale iubitelor moarte,

că arheologii și-au scris

numele pe baloane

și le-au spart

cu cioturile eschimoșilor.

Electricitatea, precum o zeiță greacă

Aș vrea să-ți vorbesc

despre o floare

cum n-ai mai văzut

până acum.

Seamănă cu un cătun

în care oamenii

fac de când se știu ei

toate lucrurile

pe întuneric.

Într-o zi, Electricitatea,

precum o zeiță greacă,

a coborât printre ei

și le-a răpit pe vecie

partea întunecată

a vieții lor.

Asta e tot ce am

să-ți spun despre floare.

Moartea lucrează peste program

Îmi place să pierd vremea

în cinematografe ieftine

unde bătrânii care n-au

bani de înmormântare

se uită la filme

până când mor.

Unele filme sunt atât

de emoționante,

că de multe ori Moartea

lucrează peste program.

Nu mă deranjează că

sunt prea lungi,

prezența lor pe ecran

mă liniștește.