poeme de Ruxandra Cesereanu


scara (36 de cuţite)
 
urc pe o scară din 36 de cuţite
dar tălpile nu se crestează
şi sânge nu curge deloc
un arbore mă trage de păr
ca pe-un văzduh mocirlit cu pene
în gură am petrol şi argint
în gură am cuarţ şi tămâie
mă logodesc cu un oaspete mic de statură
urc pe o scară din 36 de cuţite
urc şi nu ştiu de ce coborâşul i-adânc
tunel din pene de vultur
tăiate pene în coborâş peste gura mea
tăiate pene în creier cu gust de halva
urc pe o scară din 36 de cuţite
picioarele mele de câine sălbatic sunt negre de hrube
picioarele mele de câine sălbatic au zimţi cu petrol
demonii fierb trei zile un trup despicat
ştiu că e trupul meu urcător şi scoborâtor deşirat
picioare de câine cuarţ şi tămâie
tunel de pene petrol şi argint
urc pe o scară din 36 de cuţite
urc şi trăiesc şi mor ca o benzinărie aprinsă 
pe un câmp de mohor.

dansurile  

la noapte voi dansa şapte ore
pentru viaţa şi moartea mea cu hăţuri de catifea
apoi pentru dragostea cu inele şi belele
apoi pentru cuţitele tocite din măruntaiele îndoite
apoi pentru spaimele trimise la naiba ştie cu viclenie
apoi pentru dumnezeu sprijinit de-un zid ca un travestit
apoi pentru diavolul care face focuri mici în odaia de granit
iar la sfârşit voi dansa pentru sângele răsturnat
în troaca subpământeană a unui obiect zburător neidentificat
(puterea mea de distrugere şi de iubire e mare).

franjurii  

am încercat să nu vorbesc despre moarte
să nu o am în măruntaie
să nu o preschimb într-o materie ultragiată
să nu greşesc faţă de ea
viaţa mea a fost cu franjuri obişnuiţi
am fost uneori fericită alteori bolnavă
m-a durut pielea
am iubit am urât am iubit m-am resemnat
am luat-o de la capăt
am şi cântat cu vocea mea groasă
am şi plâns puţin
m-am parfumat cu givenchy
am mirosit a cadavru proaspăt
am fost un carusel sclipicios
ca un licurici pe piedestal
apoi într-o zi am zărit o lumină-ntre coapse
şi printre degete răsfirându-se
m-am dus după lumina aceea dincolo de ferestrele casei mele
dincolo de oraş de patrie de onoare
dincolo de numele meu şi de cine sunt eu
şi doar găsindu-mă dincolo
singură şi femeie
am înţeles că nu mă mai pot întoarce vreodată cu adevărat.

Din volumul Coma, Editura Vinea, Bucureşti, 2008

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

Un pom otrăvit - William Blake

corabia – un poem de Matei Vişniec