poezii de Mihail Vakulovski



bine...

să-ţi citeşti poezia ca şi cum ai întreba
pe cineva cît e ceasul sau unde
e primul magazin alimentar
să-ţi citeşti poezia de parcă
i-ai răspunde cuiva la ce faci
sau ce zici
să nu mai exagerezi cu acest citit
pompos expresiv şi frumos de poezie
învăţat de la doamna profesoară
şi să vorbeşti poezia ca şi cum
ai scrie-o pe loc fără chef ori intenţie
de-a o citi


floare de cactus la ureche

scot cafeaua zahărul o linguriţă şi un pahar în care
nu torn nimic nu vreau să beau nimic nu vreau
nimic să mănînc / sînt de acord cu greviştii / chiar
îi simpatizez într-­un fel / dar nu mă duc în piaţă /
nu strig jos X nu urlu trăiască Y nu ţip salarii pensii
bursă sau noi sîntem acasă / colegii mei au acum
conferinţă ştiu cine şi ce va spune ştiu care va fi
atmosfera generală şi cum se va uita fiecare la
scaunul meu gol / eu nu mai cobor în subsol şi nu
mai caut articole despre romanul moldovenesc din
anii ’45 / eu nu mă mai duc la antrenament / eu nu
mai încerc să le intru în voie cunoscuţilor n-­am timp
pentru asta m-­am plictisit să-­i contrazic pe toţi aşa
cum procedam pînă nu demult / cum face tata/
pînă acum / şi nu pot să fiu cu toţi de acord ca
fostul meu amic / am obosit să fiu atît de amabil şi
atît de modest / eu nu-­mi văd locul printre
cenaclişti nici chiar în „Interval­ul” lui Bodiu cu
atît mai mult în „Eugen/ Cioclea” etc., etc. nu dom’
poet nu/ Ioane iată Iulian doreşte se plictiseşte/
vrea să abandoneze lecturile cafeaua băuturile
alcoolice şi nu vrea să /moară / noi avem „cenaclul
nostru” un prieten poet un prieten critic/ literar şi
o cafea neagră / eu n-­am ce face la întruniri / eu nu
voi călca niciodată la adunările părinţilor / voi avea
încredere în copilul meu / eu ştiu cine sînt / am
citit şi eu Istoria culturii şi civilizaţiei de Ovidiu/
Drimba toate cele patru volume / eu am o singură
mamă un singur tată un singur frate / n­-am fost la
balul de încheiere a şcolii medii / n-­am fost
la întîlnirea zorilor cu clasa / nu sînt prezent în nici
o fotografie/ colectivă / nici în cele universitare /
nici în cele şcolare / şi nici măcar în cele de la
grădiniţă / eu nu voi veni nici la împlinirea a zece
ani de la absolvirea facultăţii despre care îmi
aminteşte din cînd în cînd prietenul meu / eu sînt
autodidact / şi mai am atît de mult de citit / stau în
această cameră îngustă şi plină de cărţi descui uşa/
mai scot un pahar şi­ o linguriţă

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

Un pom otrăvit - William Blake

corabia – un poem de Matei Vişniec