marți, 26 februarie 2013

ultimul text scris de Aglaja Veteranyi

Ana trăieşte

Ana se clatină în Ana.
Cade la dreapta, cade la stânga, cade'n braţ, cade'n
picior, cade'n ochi.
Ana plânge cu lacrimi lungi.
Obrazul doare.
Ochii.
Limba.
Timpul.
Ana îşi trage în sus colţurile gurii.
[...]
Dacă fericirea nu vine, Ana ia o pilulă care îi spune
că e fericită.
Ce mică e fericirea de are loc într-o pilulă, se
gândeşte Ana.
Sunt o întreagă, îi spune Ana Anei.
Ana cade de pe scaun.
Anei îi cade jacheta din mână.
Anei îi cade cuvântul din gură.
Sunt o întreagă, îi spune Ana oglinzii.
În oglindă e un obraz.
Ana se culcă.
Ana se ridică.
Ana deschide fereastra.
În oglindă aşteaptă obrazul.
Ana tremură de frig.
Ana îşi trage jacheta pe ea.
Ana îşi trage somnul pe ea.
Ana a mâncat vânăta.
Vânăta era mică şi lată şi se numea Ana.
Avea un obraz şi râdea.
Avea o gropiţă.
Avea dinţi,
Îl avea pe bunul Dumnezeu într-un ochi.
[...]
Ana râde afară din somn.
Camera e absentă.
Casa Anei s-a făcut o casă repede.
Ana a mâncat frica.
Ana a mâncat moartea.
Moartea e lungă.
S-a întins pe faţa Anei şi doarme.


traducere Nora Iuga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu