un poem de Șerban Foarță


Pomieră

Pomii, ieri golaşi, azi umplu-mi pomiere cu larg bor:
iată merii, iată merii, iată meritele lor.

Fie ziua cât de mornă, într-un an mai mult moroz,
ei ne leagă, ei ne leagă, ei ne leagănă-n crengi roz.

Murmură mai galeş merii, pe când fum mai vezi pe horn,
decât dulcii, decât dulcii, decât dulcimer şi corn.

*

Iarna,-ntre chiseluri, lumea o scrutăm unicolor  doar prin ambra, doar prin ambra, doar prin ambrazura lor. 
Leacuri mai de preţ nici însuşi vrăjitorul cel din Oz  nu ne vinde, nu ne vinde, nu ne vindecă,-n Ventôse. 
Cere-mi-o şi, cu plăcere, înainte să adorm,  eu, cu lâna-n floare-a merii/merinoşilor, te-adorn. 
* 
Prompt, această pomieră, pe când ceru-i tern ca tuciu',  lor închin-o, lor închin-o, lor, - în chinovar străluciu!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

Un pom otrăvit - William Blake

corabia – un poem de Matei Vişniec