marți, 26 februarie 2013

un poem de Vasile Vlad

Certitudini

Există cinci feluri de a rîde,
şi un singur fel de apropiere a rîsului,
cu ochii strînşi, duioşindu-te.

Există două feluri de a te elibera oricînd
şi un singur fel de apropiere a libertăţii,
cu ochii lipsiţi de pleoape, oribil de încrîncenat.

Acolo, în viaţă, o oarecare cotitură
trebuie însoţită de oareşicari hohote.

Acolo, în viaţă, de-a-ndărătălea
te izbeşti oricum.

O linie verticală în cîteva exemplare
înseamnă desigur neînţelegere.

Am învăţat asta, o nimica toată.

Apă tulbure din apă tulbure.

Aducătoare de împotriviri, raţiunea arată
înotătorii alergînd după lacrimă
scăpată în apă.

Un reproş umil.

Arată o expoziţie de belciuge
undeva într-o bisericuţă.

Un reproş ciudat.

Arată păsări înfometate smulgînd cu ciocul
limba ceasornicelor din turnuri.

Un reproş greu de pătruns.

Arată copiii cum înfig o morişcă de vînt
în fiecare loc de unde lipseşte ceva.

Ultimul reproş.
 

* din volumul Sărbătorile absenţei, 1971

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu