vineri, 1 martie 2013

Aceste semne fugare - Geo Dumitrescu

Uitasem demult că respir, că aerul mă cercetează adânc până-n marginea inimii, părăsindu-mă de fiecare dată cu nevăzute amintiri şi mesaje, uitasem această obişnuinţă, străveche încercare a văzduhului, de a mă stăpâni,bătându-mă cu valul său ritmic ca pe un mal de lut...
Dar, aseară, în vreme ce luna se juca printre brazi cu oglinda, mi-am văzut deodată puterea pieptului scriind cu aburi calzi, aproape luminoşi din pricina zăpezilor, ciudate semne, ce îngânau fumul călător al trenurilor despletit prin coloanele salcâmilor (pe care, în treacăt fie zis,întotdeauna am nutrit bănuiala că-i ajută să înflorească...)
Poate era frigul de vină desigur luna, sau poate căldura mea pe care o simţeam crescând din nervurile palmei tale mici adunată în mâna mea- dar semne ciudate porneau din pieptul meu, îngânând alergarea cerbilor printre brazi, peste umerii stâncilor...
Unde se duc oare, unde aleargă? mă întrebam plin de mirare, privind ciudatele forme, calde, fugare, ce izbucneau în larg desfăcând pârtii albe în întuneric, ca altădată sabia fină, lucitoare, a tinereţii. Unde se duc? mă-ntrebam, şi m-aş fi luat după ele tiptil, străpuns de curiozitate, ca după nişte urme ce simţi că te duc spre uşa unui adevăr însemnat.
Prea mirat eram însă (poate şi din pricina lunii), dar, prin această lespede grea ce mă ţintuia în loc, auzeam furnicând cald, subţire, mari bănuieli bucuroase: o, desigur, îmi spuneam, aceste semne fugare ale pieptului tău, aceste forme albe, călătoare, ajung undeva, trebuie să ajungă. Negreşit, ele străbat pădurea, trec munţii şi se lasă pe văi, dincolo, spre marile oraşe... Fără doar şi poate, ele ajung undeva, aşa cum ajung la tine, în acelaşi chip şi în altele, toate mesajele, toate gândurile oamenilor, cercetându-le adânc, până-n marginea inimii, bătându-te neîncetat cu valul lor ritmic ca pe un supus mal de lut păstrător de urme şi amintiri...
O, negreşit, îmi spuneam, nu încape nicio îndoială, aceste semne fugare ajung undeva, ajung unde trebuie să ajungă... Fireşte că ajung, altminteri, vezi bine, altminteri, la naiba, ce rost ar mai avea să respiri?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu