poeme de George Almosnino

Depinde
(din vol. Laguna, 1971)

Totul depinde de călimări...
și această femeie nu poate trăi
decât îmbrăcată în cerneală
și acest cal și această cheie
care păzește o pasăre împăiată.

Totul depinde de călimări,
totul depinde de culoarea cernelii;
aceasta este sărbătoarea
și singurul gest de pudoare.


Spital
(din vol. Laguna, 1971)

N-am vrut să trec prin pădure,
aer canin, sfâșiat,
ce pot să fac?
Fără păsări pădurea are mirosul
coridoarelor de spital.
Soră, vecinul de cameră trage să moară,
se zbate în pat și e gata
să cadă de-a curmezișul drumului meu.
Singur n-am să pot trece
peste pervazul ferestrei și degeaba
am sărutat piciorul de lup
spânzurat de tavan în lumină.
Soră, dă-i omului acesta, ce încearcă
să moară, trupul tău.
E gata să-mi cadă de-a curmezișul drumului
și-am să fiu nevoit să-l rod
până la oase și oasele,
să pot trece înainte.
Soră, rămâne fără păsări pădurea.


strânge firimiturile mamă
(din vol. Nisipuri mișcătoare, 1979)

cineva încearcă la ușă
mamă
strânge firimiturile de pe masă
ascunde-mi vapoarele de hârtie
în coșul cu rufe
pune glastra cu flori pe noptieră
ochelarii așează-i peste albumul familiei
aranjează-ți un zâmbet pe față
spune-i că abia m-ai născut
dorm
cineva încearcă la ușă


schimb
(din vol. Nisipuri mișcătoare, 1979)

nopțile mele s-au făcut
scoici obosite de apă

poți să te închini depărtării
unui zero de cretă
sau unui calapod
pe care se trag
toate sufletele

știu un joc liniștit
cu copii adormiți
lângă guri de tun

știu un joc vechi
în care se înlocuiesc doar mâinile

cineva îmi dăruie o piatră
cerând în schimb brațul meu drept


cum omul se culcă speriat
(din vol. Nisipuri mișcătoare, 1979)

pe ochiul păunului seara se lasă
știu că poate acum un vapor se scufundă
înnebunit de marea liniște a mării
cum omul se culcă speriat
de marea liniște a zilelor lui

nu vreau să-mi amintesc


cântece de spital (fragmente)
(din vol. Nisipuri mișcătoare, 1979)

I

era duminică
era joi
era
tu veneai
cu flori galbene
roșii
mă dureau ochii
aceasta este
o floare galbenă
aceasta este
o floare roșie
acesta e un ceas
de sărbătoare
era duminică
era joi
era

(...)

VII

tu minți
vecinul
nu are cocoașă

tu minți
un șchiop nu
era împărat la roma

tu minți
ciungii
nu sunt
purtători de spadă

tu minți
părul unei femei
nu înlocuiește furtuna
tu minți
orbii
nu cântă
mai bine

surzii
surzii au
liniștea apei

VIII

spațiu micșorat oră incertă
timpul se culcă-n bandaje
bandajele înfășoară omul
omul fuge

caravane miraculoase pustiul
și marile frunze femei
legănate pe cămile

(...)