miercuri, 6 martie 2013

poezii de Aida Hancer

*
undeva în cer se discută obsesiile noastre
şi noi stăm liniştiţi
bolnavi terminali la petrecerea de crăciun
ologii primesc invitaţia la dans a reginei
.
în linişte. nu poţi să faci un pas greşit dacă n-ai picioare
dar de la brâu în sus să urli cu mâinile
.
ca nişte samovare spunea makine
nenorocite de samovare împărţite-n oribile ceşti chinezeşti
din care sorb guri care cândva sărutatu
şi-şi lăsau sărutate picioarele
.
cu ochii apatici
ca nişte melci mângâiaţi de gene
vorbim ceaiul fâşâie
petrecerea muţilor
un fast al naturii aproape executate
în mijlocul căreia un samovar încearcă
să se ridice înspre tavan
şi fiecare parte a corpului lui delirează
şi fiecare parte a corpului lui sunt chiar ceilalţi
care stau pe coate
semn al îngenuncherii mâinilor
.
samovare vă rugăm fierbeţi-ne ceaiul
gurile-s ca floarea uscată de tei
dansul vă paşte pe dinăuntru
Dumnezeu v-agită ca pe manunchiuri
de chei
.
mâine dimineaţă vom număra din nou
ceştile şi pentru samovare
caleştile

Fratele meu siamez (Amadiada, 2008)
.

fratele meu siamez umblă peste inima mea
cu picioare de lut
bea apă din casa lui Dumnezeu şi poartă strânse
pe gleznă
pieile duse ale lui Iov
este fratele meu bun
scos din noroi în vreme de sete
.
dar umblând pe oasele umbrei
cu spatele gol
fratele meu siamez
m-a urcat pe cruce
trăgând din sângele meu sângele lui
.
lovit sunt de fratele meu siamez
la care ţin şi care ţine la mine
şi urcat sunt pe cruce
ca tâlharul
.
sunt
cum s-ar spune
frate drept cu părinţi lui Isus
.
iar între mine şi fratele meu
se luptă carnea pe întuneric
şi ne desparte minţile
şi oasele capului
.
nu vom putea niciodată deci
fi capul
căci el stă veşnic într-o singură groapă

Lupii de casă

când toate lucrurile dorm în zăpadă
stai treaz pentru mine când
toate lucrurile mucegăiesc tu
pune plicuri de ceai de iarnă
în dulap                         printre rufe
zbiară dar să n-audă
lupii care topesc gheaţa cu boturile fierbinţi
când toate lucrurile se opresc
lasă aerul cald să se frece de pulpele tale
într-un dans
respectă ritmurile albe ale patului
de noapte
şi sângele lupilor e ca sângele din vis
alb
şi rece şi-nconjoară de trei ori orice ruină
păzită de-un foc
dar sângele lucrurilor nu se prelinge
stă încolăcit ca iedera
acum toate lucrurile dorm în zăpadă
şi tu o clipă n-ai putut să veghezi împreună cu mine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu