poezii de Florin Măduța

Aport

ca o gheată spartă cu limba de aur,

mă-ntorc din drum și vă spun:

tic tac!

it’s a great time for you & me

to wake up...

pentru felinarele

ca niște trandafiri sparți,

și pentru evenimentul lor roșu,

pentru șireturile abandonate

în pliscurile vrăbiilor,

dau din degetul mare de la picior,

în semn că no way...

ce urmează să se întîmple?

o minge de tenis,

cu autograful lui emin

escu & ianuș pe ea,

o să-și micșoreze salturile

pînă sub vîrful piciorului meu.

un scurt balans din genunchi

și cu șpițul am s-o trimit în tufișuri,

printre brazi,

printre urzici,

în eternitate:

omul care face zgomot

am chibrite, sînt omul care face zgomot,

cînd totul va fi înghețat,

clopoțelul bețelor din cutiuța mea

o să-ți ridice fruntea, îți va lumina ochii,

o să te bucure.

cînd am să te îmbrățișez ai să-ți auzi oasele

ca pe vreascuri cînd se aprinde focul,

vei arde în iad, îți vor urla în ureche,

ai să-i crezi?

hey, man, fă-mi loc în creierul tău

hei, omule, te știu...

trei seri vom bea împreună

și-ai să mă iubești fiindc-am băut împreună,

fiindc-am aruncat în aer

buchete de flori la un meci cu rapid.

dacă-mi plac lucrurile frumoase, crezi că-s frumos,

dacă discutăm și zic adevărul, crezi că-s plin de curaj.

citindu-mi nerăbdarea, crezi că te iubesc

cu o inimă care nu se va schimba

și nu va minți niciodată.

dar gîndește-te așa:

un om urît depănînd lucruri frumoase,

încet și pe ascuns,

departe de vorbăria primejdioasă a mulțimii...

dragostea ta arde

și vede-n mine un tip fără greșeală.

ai vrea unul altuia să ne luăm viața,

trăind pe placul celuilalt.

dar ce să fac cu fidelitatea ta?

ce-mi pasă de angajamentele tale?

din partea mea, poți trăi crezînd și-n rahat...

mai bine umblă umil și deloc dornic să afli

ce lucruri ai fi în stare să faci

din dragoste de viață.

eu am nevoie de mirosul corpului tău,

de felul în care știi să-mi alungi neliniștea,

nu altfel ca vîntul care alungă pe cîmp ciulinii

într-o zi de toamnă, fără umbre sau străluciri.

eu am nevoie de vocea ta monotonă

descoperind despre oameni

lucruri la care nu m-am gîndit.

am nevoie să stăm întînși pe pat

sub cerul liber care se înserează,

și lenjeria să se tot întindă în lume

în tonuri de gri.