poezii de Ionel Ciupureanu

-

Ceva inutil mă copleşeşte
În aer e ceva ca o boală
mai făcusem şi mătreaţă de câteva minute
mai aveam şi-un rânjet neclar
dar nu era nici dracu în aer
şi-atunci mi-am pus unghia în gât
de-abia acum făcui legătura.

Ceva nu e-n regulă

În sinea obiectelor mele nu se petrece nimic
lumea lor proliferează şi mă devoră

doar ploaia era pe jumate lucidă
nu ştiu se deteriorase şi ambalajul

cu frica ta n-am vorbit. 
Voi adormi

Un terci de mâini sub cârpele tale
organele mele bârfind natura ta moartă

şi totuşi aş prefera o fragilitate
lucrurile inutile mă copleşesc.
Adio arme

Tu nu mai eşti tu
dar eu sunt îngerul tău

te visez să mă vindec de tine
dar nu pot să mă vindec de tine

înghit o pastilă să mă târăsc înspre tine
venele mele se lipesc de imaginea organelor tale

ce porcărie pentru cine să mă mai închin
înghit o pastilă şi-mi imaginez că exist

ce voi naşte iar va putrezi
şi nu mai ştiu ce. 
Am obosit

Şi oamenii nu se mai pot naşte
pentru că vor muri

să nu încerci să mori şi tu
mai stai cu mine dragule. 
N-am sandale şi râd

Prin bucătărie alunecasem uşor
ca printr-un oraş locuit

câţiva mă uitară în nămolul din mine
dar am ieşit pe ascuns şi i-am văzut

pozele lor aveau bube pe gură
îmi fluturam pălăria ca să mă apăr de bube

îmi mai construisem şi-o boală
ca să-i pot auzi. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

-
Imagine
A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific un individ care-a încercat să mă violeze. iar mi-am pierdut cheia de la maşină. am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las. Rochelle aproape-a căzut în supradoză şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o. are coastele fisurate şi una dintre ele i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie. unde-i pieptenele meu? al tău e plin de mizerii. nu ţi-am văzut pieptenele, i-am spus. Singur cu toată lumea carnea înveleşte oasele şi ei pun şi-o minte acolo şi uneori şi-un suflet şi femeile sparg vaze de pereţi şi bărbaţii beau prea mult şi nimeni nu-şi găseşte perechea dar o ţin tot într-o căutare târându-se în paturi afară din paturi. carnea înveleşte oasele şi carnea caută ceva mai mult decât carnea. n-avem nicio şansă: suntem prizonierii aceluiaşi scenariu. nimeni nu-şi găseşte perechea. gropile de gunoi pline ospiciile p
continuă lectura »

corabia – un poem de Matei Vişniec

-
Imagine
corabia se scufunda încet noi ziceam şi ce dacă se scufundă corabia şi mai ziceam orice corabie se scufundă într-o zi şi ne strîngeam mîinile ne luam rămas bun dar corabia se scufunda atît de încet încît după zece zile noi cei care ne-am dat mîinile încă ne priveam ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i o corabie care se scufundă mai încet dar pînă la urmă se scufundă iat-o dar corabia se scufunda atît de încet încît după un an încă ne era ruşine nouă celor care ne-am dat mîinile şi în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul măsuram apa hm nu mai e mult se scufundă încet dar sigur dar corabia se scufunda atît de încet încît după o viaţă de om încă mai ieşeam unul cîte unul şi priveam cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi şi spuneam asta nu e o corabie aste e o… asta e o…
continuă lectura »

Un pom otrăvit - William Blake

-
Imagine
  Am fost supărat pe prietenul meu:     I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit. M-am supărat pe duşmanul meu: Am tăcut, şi mânia a crescut. Am udat-o cu temeri, seri şi dimineţi în lacrimi Am însorit-o cu zâmbete şi cu şiretlicuri înşelătoare. A crescut zi şi noapte rodind un măr aprins. Duşmanul l-a privit cum strălucea şi a ştiut că e al meu. S-a furişat în grădină sub vraja nopţii, iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie, duşmanul întins sub copac.
continuă lectura »