Plimbarea lui Picasso - Jacques Prévert

Pe-o farfurie rotundă de porţelan

pe-o farfurie adevărată
pozează-un măr cam trist
de-astădată în faţa sa un pictor realist
degeaba-ncearcă să picteze
mărul aşa cum e
pentru că mărul nu se lasă dus
el are un cuvânt de spus
mărul
şi multe-ocoluri în coaja lui de măr
şi iată-l că se-ntoarce
pe farfuria lui adevărată se întoarc
mărul se travesteşte în fruct frumos şi deghizat
să-i facă în necaz
şi dezolat
abia atunci pictorul realist
începe să priceapă şi să fie trist
cînd vede că-orice aparenţă a mărului e contra lui
iar pictorul e ameţit
ba chiar scăpînd modelul din vedere-a adormit
atuncea Picasso
trecea pe-acolo liniştit
aşa cum trece el obişnuit
în fiecare zi pe oriunde ca la el acasă
şi vede pictorul cum doarme
şi mărul şi farfuria rotundă şi frumoasă
şi-şi spune
ce idee-i şi asta ca să pictezi un măr
şi-apoi pune mîna pe el
şi-l mănîncă
iar măru-i mulţumeşte
şi Picasso mai sparge şi farfuria care nici pîs nu zise.
Şi-apoi plecînd zîmbeşte
iar pictorul ce-i smuls din vise
ca un dinte se trezeşte singur de tot sub soarele fierbinte
în faţa unei pînze neterminate c-o natură moartă
ce are drept în mijloc pe farfuria spartă
fără să ştii
îngrozitorii sîmburi ai realităţii vii.