Dimineaţa - Frank O'Hara
Trebuie să-ţi spun
cât de mult te iubesc mereu
mă gândesc la asta în dimineţile
mohorâte cu gustul morţii
acoperindu-mi gura ceaiul
nu e niciodată destul de
fierbinte atunci şi ţigara
e fără gust capotul cafeniu
îmi dă fiori am nevoie de tine
şi mă uit pe fereastră
la zăpada tăcută de-afară
Noaptea pe cheiuri
autobuzele strălucesc ca
norii iar eu sunt singur
şi mă gândesc la flaute
mi-e dor de tine mereu
când mă plimb pe plajă
nisipul e umezit de
lacrimi care par ale mele
deşi eu nu plâng niciodată
şi te port în inimă
cu o foarte concretă
plăcere de care-ai fi mândru
parcarea este
aglomerată şi eu aştept
zăngănindu-mi cheile maşina
e pustie ca o bicicletă
ce faci acum
unde ai mâncat la
prânz şi era oare
o grămadă de anşoa mi-e
greu să mă gândesc
la tine fără să fiu şi eu în
propoziţie mă întristezi
când eşti singur
Azi-noapte stelele
erau nenumărate şi astăzi
zăpada e cartea lor de
vizită nu voi fi binevoitor
nu e nimic care să
mă amuze muzica e
doar o integramă
ştii cum e
când eşti singurul
călător dacă există un
loc departe de mine
te implor nu te duce
Ea nu vine când Amiaza peste roze se aşterne -
Prea luminos ziua străluceşte.
Ea sufletul nu-mi vizitează până ce după muncă şi joacă
El nu se odihneşte.
Dar când Noaptea peste coline se aşterne, şi măreţele Voci
Răsună dinspre mări line
Purtată de a astrelor, şi a candelelor şi a visului lumină
Ea la mine vine.
cât de mult te iubesc mereu
mă gândesc la asta în dimineţile
mohorâte cu gustul morţii
acoperindu-mi gura ceaiul
nu e niciodată destul de
fierbinte atunci şi ţigara
e fără gust capotul cafeniu
îmi dă fiori am nevoie de tine
şi mă uit pe fereastră
la zăpada tăcută de-afară
Noaptea pe cheiuri
autobuzele strălucesc ca
norii iar eu sunt singur
şi mă gândesc la flaute
mi-e dor de tine mereu
când mă plimb pe plajă
nisipul e umezit de
lacrimi care par ale mele
deşi eu nu plâng niciodată
şi te port în inimă
cu o foarte concretă
plăcere de care-ai fi mândru
parcarea este
aglomerată şi eu aştept
zăngănindu-mi cheile maşina
e pustie ca o bicicletă
ce faci acum
unde ai mâncat la
prânz şi era oare
o grămadă de anşoa mi-e
greu să mă gândesc
la tine fără să fiu şi eu în
propoziţie mă întristezi
când eşti singur
Azi-noapte stelele
erau nenumărate şi astăzi
zăpada e cartea lor de
vizită nu voi fi binevoitor
nu e nimic care să
mă amuze muzica e
doar o integramă
ştii cum e
când eşti singurul
călător dacă există un
loc departe de mine
te implor nu te duce
Ea nu vine când Amiaza peste roze se aşterne -
Prea luminos ziua străluceşte.
Ea sufletul nu-mi vizitează până ce după muncă şi joacă
El nu se odihneşte.
Dar când Noaptea peste coline se aşterne, şi măreţele Voci
Răsună dinspre mări line
Purtată de a astrelor, şi a candelelor şi a visului lumină
Ea la mine vine.
Traducere: Iulian Trandafir
Comentarii
Trimiteți un comentariu