ştiu ce-ai făcut astă viaţă - Mihail VAKULOVSKI

-

treci prin viaţă ca un monitor de schi în timpul lui liber pe sub teleferic
şi doar umbra ta te ştie mai bine decît tine
tatăl tău zice: culoarea ta preferată este albastrul
întotdeauna ai vrut să fii muşchios
                                                       zice
şi nu te recunoşti deloc în ce povesteşte el despre tine
mamă-ta zice că ţi-a făcut mîncarea care-ţi place cel mai mult
şi nu mai înţelegi nimic
soră-ta îţi aduce ultimul roman al „scriitorului tău preferat”. What?!
colegii de facultate povestesc despre tine la televiziunea naţională
îi asculţi şi-ţi vine să-ţi zici dumneavoastră
prietenul din copilărie îţi fute o palmă după ceafă şi-ţi zice:
ce faci muie ai mai scos vreo carte sau ce pula mea faci?
faci un pas înainte te apropii de-un scaun fără să-ţi dai seama de existenţa lui
te opreşti un pic în faţa scaunului şi umbra ţi se întinde pe el
impertinentă ca şi copilul care se prinde că mamă-sa e gravidă şi ţipă isteric:
mama-nu-mă-mai-iubeşte-mama-iubeşte-numai-bebeluşi!!
umbra transformă obiectele-n oglinzi
umbra poate preface orice obiect banal în oglinda din castelul Peleş
adusă sub munţii Carpaţi cu carele de la Veneţia
umbra ta se ascunde de tine aşa cum vitraliile din Saint Chapelle
s-au ferit de gloanţele celui de-al II-lea Război Mondial
umbra transformă orice-n oglindă
umbra-oglindă se uită la tine din spate
şi nu te slăbeşte deloc
umbra ta ţi se uită în ceafă ca un lunetist
care aşteaptă să-ţi întorci faţa spre el
umbra ta se uită în ochii tăi
şi zice: nţ

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

-
Imagine
A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific un individ care-a încercat să mă violeze. iar mi-am pierdut cheia de la maşină. am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las. Rochelle aproape-a căzut în supradoză şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o. are coastele fisurate şi una dintre ele i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie. unde-i pieptenele meu? al tău e plin de mizerii. nu ţi-am văzut pieptenele, i-am spus. Singur cu toată lumea carnea înveleşte oasele şi ei pun şi-o minte acolo şi uneori şi-un suflet şi femeile sparg vaze de pereţi şi bărbaţii beau prea mult şi nimeni nu-şi găseşte perechea dar o ţin tot într-o căutare târându-se în paturi afară din paturi. carnea înveleşte oasele şi carnea caută ceva mai mult decât carnea. n-avem nicio şansă: suntem prizonierii aceluiaşi scenariu. nimeni nu-şi găseşte perechea. gropile de gunoi pline ospiciile p
continuă lectura »

corabia – un poem de Matei Vişniec

-
Imagine
corabia se scufunda încet noi ziceam şi ce dacă se scufundă corabia şi mai ziceam orice corabie se scufundă într-o zi şi ne strîngeam mîinile ne luam rămas bun dar corabia se scufunda atît de încet încît după zece zile noi cei care ne-am dat mîinile încă ne priveam ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i o corabie care se scufundă mai încet dar pînă la urmă se scufundă iat-o dar corabia se scufunda atît de încet încît după un an încă ne era ruşine nouă celor care ne-am dat mîinile şi în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul măsuram apa hm nu mai e mult se scufundă încet dar sigur dar corabia se scufunda atît de încet încît după o viaţă de om încă mai ieşeam unul cîte unul şi priveam cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi şi spuneam asta nu e o corabie aste e o… asta e o…
continuă lectura »

Un pom otrăvit - William Blake

-
Imagine
  Am fost supărat pe prietenul meu:     I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit. M-am supărat pe duşmanul meu: Am tăcut, şi mânia a crescut. Am udat-o cu temeri, seri şi dimineţi în lacrimi Am însorit-o cu zâmbete şi cu şiretlicuri înşelătoare. A crescut zi şi noapte rodind un măr aprins. Duşmanul l-a privit cum strălucea şi a ştiut că e al meu. S-a furişat în grădină sub vraja nopţii, iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie, duşmanul întins sub copac.
continuă lectura »