o poezie de Gerhard Ortinau

-

Balada sîngeroasă a celor 10 părţi de vorbire ale gramaticii tradiţionale

1. liniere
 
un pronume a fost arestat:
numeralul este însărcinat să umple golul
substantivul îşi schimbă proprietarul
verbul este atras cu pricepere profesionistă în cursă
adverbul este şters din ziar
presa străină a confundat articolul
prepoziţia îşi schimbă din precauţie poziţia
de nevoie conjuncţia se înjumătăţeşte
interjecţia îşi muşcă limba
dar venindu-şi repede-n fire
adjectivul oferă
necesarele
ovaţii 
 
2. deliniere
 
adjectivele s-au năpustit asupra substantivelor
adverbele au sufocat verbele
numeralele au luat locul unor pronume
prepoziţia şi conjuncţia au depus plîngerile
articolul a plecat să facă trotuarul pentru că
interjecţia s-a suit
sinistru de tăcută
pe
tron
 
3. aliniere
 
cuvîntul articol este un substantiv
cuvîntul pronume este un substantiv
cuvîntul numeral este un substantiv
cuvîntul adjectiv este un substantiv
cuvîntul verb este un substantiv
cuvîntul adverb este un substantiv
cuvîntul prepoziţie este un substantiv
cuvîntul conjuncţie este un substantiv
cuvîntul substantiv este un substantiv
 
limba
c’est
moi!
 
Traducere: Michael Astner

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

-
Imagine
A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific un individ care-a încercat să mă violeze. iar mi-am pierdut cheia de la maşină. am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las. Rochelle aproape-a căzut în supradoză şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o. are coastele fisurate şi una dintre ele i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie. unde-i pieptenele meu? al tău e plin de mizerii. nu ţi-am văzut pieptenele, i-am spus. Singur cu toată lumea carnea înveleşte oasele şi ei pun şi-o minte acolo şi uneori şi-un suflet şi femeile sparg vaze de pereţi şi bărbaţii beau prea mult şi nimeni nu-şi găseşte perechea dar o ţin tot într-o căutare târându-se în paturi afară din paturi. carnea înveleşte oasele şi carnea caută ceva mai mult decât carnea. n-avem nicio şansă: suntem prizonierii aceluiaşi scenariu. nimeni nu-şi găseşte perechea. gropile de gunoi pline ospiciile p
continuă lectura »

corabia – un poem de Matei Vişniec

-
Imagine
corabia se scufunda încet noi ziceam şi ce dacă se scufundă corabia şi mai ziceam orice corabie se scufundă într-o zi şi ne strîngeam mîinile ne luam rămas bun dar corabia se scufunda atît de încet încît după zece zile noi cei care ne-am dat mîinile încă ne priveam ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i o corabie care se scufundă mai încet dar pînă la urmă se scufundă iat-o dar corabia se scufunda atît de încet încît după un an încă ne era ruşine nouă celor care ne-am dat mîinile şi în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul măsuram apa hm nu mai e mult se scufundă încet dar sigur dar corabia se scufunda atît de încet încît după o viaţă de om încă mai ieşeam unul cîte unul şi priveam cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi şi spuneam asta nu e o corabie aste e o… asta e o…
continuă lectura »

Un pom otrăvit - William Blake

-
Imagine
  Am fost supărat pe prietenul meu:     I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit. M-am supărat pe duşmanul meu: Am tăcut, şi mânia a crescut. Am udat-o cu temeri, seri şi dimineţi în lacrimi Am însorit-o cu zâmbete şi cu şiretlicuri înşelătoare. A crescut zi şi noapte rodind un măr aprins. Duşmanul l-a privit cum strălucea şi a ştiut că e al meu. S-a furişat în grădină sub vraja nopţii, iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie, duşmanul întins sub copac.
continuă lectura »