câteva poeme de Alda Merini
De ce iubesc animalele De ce iubesc animalele? Pentru că eu sunt unul dintre ele. Pentru că eu sunt numărul indescifrabil al firelor de iarbă, spaima cerbului care aleargă, sunt marele tău ocean și cea mai mică dintre insecte. Și cunosc toate ființele: sunt perfecte în dragostea asta care gonește pe pământ să ajungă la tine. Eu ca și voi Eu ca și voi am fost prinsă în timp ce jefuiam viața, izgonită din ce speram a fi dragoste. Eu ca și voi nu am fost ascultată și am văzut gratiile tăcerii crescând în jurul meu și smulgându-mi părul Tu nu știi Tu nu știi: sunt mesteceni care își înalță rădăcinile noaptea și nu ai crede vreodată că noaptea arborii umblă sau se transformă în vise. Crede că într-un arbore e o vioară a dragostei. Crede că un arbore cântă și râde. Crede că un arbore stă într-o crăpătură și apoi devine viață. Ți-am spus deja: poeții nu se mântuiesc, trebuie lăsați să zboare printre arbori ca privighetorile gata să moară. Făclia Am aprins o făclie ...