Lied domestic - Alexandru Mușina
Prințesa mea e o femeie oarecare, Are sânii căzuți și fundul cam mare. Îmi spune „ești leneș, nimic nu te interesează”, Îmi zice „se vede că nu îți pasă, Nu-ți pasă”. Eu îi cânt într-o limbă pe loc inventată, O mângâi pe gât și-i spun că e minunată, Ea îmi zice „lasă-mă, lasă-mă, mai bine Ai căuta capul de la aragaz”. Îmi spune „iar Ai uitat să iei sana, bine Că nu ai uitat de revistele tale”. Apoi Plânge și țipă și sparge o farfurie: Eu îi spun că e cam rea pentru o aproape soție. Ea îmi strigă „ești un ticălos, ticălooos, Nu-ți pasă de nimic” și se apleacă Și strânge cioburile de pe jos. Prințesa mea e o femeie oarecare, Când facem dragoste îmi spune că o doare. Ea zice: „mai încet, dragule, mai încet, Știi…„ Ea aproape că plânge și zâmbește și zice: „Dragule, dragule, dragul meu, încet…”