Lied domestic - Alexandru Mușina

Prințesa mea e o femeie oarecare,
Are sânii căzuți și fundul cam mare.
Îmi spune „ești leneș, nimic nu te interesează”,
Îmi zice „se vede că nu îți pasă,
Nu-ți pasă”.

Eu îi cânt într-o limbă pe loc inventată,
O mângâi pe gât și-i spun că e minunată,
Ea îmi zice „lasă-mă, lasă-mă, mai bine
Ai căuta capul de la aragaz”. Îmi spune „iar
Ai uitat să iei sana, bine
Că nu ai uitat de revistele tale”. Apoi

Plânge și țipă și sparge o farfurie:
Eu îi spun că e cam rea pentru o aproape soție.
Ea îmi strigă „ești un ticălos, ticălooos,
Nu-ți pasă de nimic” și se apleacă
Și strânge cioburile de pe jos.

Prințesa mea e o femeie oarecare,
Când facem dragoste îmi spune că o doare.
Ea zice: „mai încet, dragule, mai încet,
Știi…„ Ea aproape că plânge și zâmbește și zice:
„Dragule, dragule, dragul meu, încet…”