poezii de Carl Sandburg
Amurgul bizonilor Nu mai există bizoni Şi nu mai există nici cei care văzură bizonii Cei ce văzură turmele lor fără de număr cum treceau pustiind în pulbere iarba preeriei şi-apoi, aplecând capete negre, băteau din copite învăluiţi de somptuoasa vâlvătaie-a amurgului Nu mai există cei ce văzură bizonii. Şi nu mai există bizoni. Ceața Ceața se apropie cu lăbuțe de mâță. Se-așază pe vinele-i tăcute să privească peste port și oraș, apoi se-ndeamnă mai departe. Fum Stau în fotoliu și citesc ziarul. Milioane de oameni s-au dus la război, mormintele lor ocupară hectare întregi, uneltele și navele zac sfârtecate, orașele arse, așezările rase de pe fața pământului, copiii în abatoare se mistuie ca inele de fum în rafalele vântului. Stau în fotoliu și citesc ziarul. Iarba Faceți grămezi înalte de trupuri la Austerlitz și la Waterloo Îngropați-le cu lopata și apoi lăsa-ți-mă să lucrez - eu sunt iarba, acopăr totul ...