poezii de Carol Ann Duffy
La depărtări distanță Te vreau și tu nu ești aici. Mă opresc în grădina asta, respirând culoarea ce e gândul înainte de rostire în aerul încremenit. Numele tău însuși e o suflare ștearsă și, deși îl scot din mine iar și iar, îmi scapă printre degete. În seara asta te fac din minte, te imaginez, mișcarea ta mai clară decât cuvintele pe care ți le dau să spui că le-ai mai spus cândva. Oriunde-ai fi acum, în capul meu te uiți la mine fix, stând în picioare-n fața mea pe când lumina rece a orelor târzii se-absoarbe în pământ. Gura nu mi-a ieșit prea bine, însă zâmbești și-așa. Te țin aici aproape, la depărtări distanță, inventând iubirea, până ce strigătele caprimulgilor întrerup și schimbă ce urma să fie, ce era sigur că va fi, în amintire. Stelele ne filmează pentru nimeni. Tu Neinvitat, gândul la tine a rămas până târziu în mintea mea, am adormit, visându-te mult și m-am trezit cu numele tău, ca lacrimile moi, sărate, pe buzele mele, sunetul silabelor lui strălucitoare ca un farmec, ca ...