poezii de Edgar Allan Poe
Annabel Lee În urmă cu mulţi ani, în vremurile de demult, Într-un regat la marea de la miazăzi Trăia o fată, cum poate vă este cunoscut, Cu numele Annabel Lee; Iar fecioara asta avea un singur vis, S-o iubesc şi ea iubirea-mi să poată-împărtăşi. Eram un copil, iar ea o copilă În acest regat la marea de la miazăzi, Dar ne iubeam c-o iubire mai mare decât iubirea – Eu şi frumoasa Annabel Lee – Cu o iubire la care chiar serafimii din Paradis Ar fi putut râvni. Din această pricină, demult, În acest regat la marea de la miazăzi, S-a lăsat într-o noapte-un vânt rece,-îngheţând-o Pe frumoasa mea Annabel Lee; Apoi, au venit rudele-i de neam înalt Şi de lângă mine, cât ai clipi, Au luat-o şi-au închis-o într-o criptă În acest regat la marea de la miazăzi. Îngerii din Paradis, mai puţin fericiţi, Ne invidiau, iar pizma lor noi n-o puteam opri – Da! Din acest motiv (toţi oamenii ştiu) În acest regat la marea de la miazăzi S-a lăsat dintr-un nor un vânt rece,-îngheţând-o ...