trei poezii de Eugen Cioclea
Adolescentul obişnuit Adolescentul nu are 16 ani. Umblă la şcoală şi bate mingea pe o pajişte verde, păscută de iezii şi mieii satului, pe care mai tîrziu îi va pierde. El este îndrăgostit de una şi de mai multe fete deodată, dar de fiecare din ele mai mult decît de cealaltă. El îşi lasă să-i crească chica căci gîtul său i se pare prea lung, de aceea cînd trece noaptea prin cîmp, se apleacă pe sub stelele care parcă-l ating. Adolescentul nu vrea să fie sincer - el este deoarece toate cuvintele îl reprezintă. El pînă-n urechile clăpăuge roşeşte pentru cel ce iscusit o să-l mintă. El îşi ia bicicleta de coarne ca taică-său în tinereţe un cal de căpăstru şi o încalecă şi nechează pînă la armată-n buiestru. El este un adolescent obişnuit. Cu bicicleta, în zare, îi stă al naibei de bine, de aceea eu nu mă supăr că îmi întoarce spatele şi îmi aruncă: -Bună seară, bătrîne! Cădere liberă Imaginează-ți că nu s-a deschis parașuta. Se mai întî