iar introvertiții au ieșit din casă - Krista Szöcs

mă gîndesc acum cît de des am închis ochii în ultimii zeci de ani privind acele feţe de oameni pe care nu le-am putut înţelege. au devenit ceva insesizabil, un miros de mucegai cu care te obișnuiești. și nu îl mai simți. sînt un om al exceselor pentru că tot ce gîndesc este gîndit de încă o mie de ori și tot de o mie de ori îmi cer scuze pentru gîndurile mele. basul se aude mai tare în urechea stîngă decît în cea dreaptă. nu ştiu dacă ritmul tobei e în sincron cu inima sau invers. vreau creierul meu să fie mai gol decît puşculiţa unui copil de zece ani. încă nu m-am decis care parte a zilei e cea mai inutilă mă gîndesc la asta tocmai cînd analizez colțul plictisitor al camerei am vrut disciplină și puțin farmec răbdarea nu funcționează niciodată am vrut sinceritate palmă pe umăr și o singură idee de comunitate la fel cum am vrut păianjenul să nu se așeze pe zidurile peste care s-au întins versiunile îmbunătăț...