ADN literar

ACEASTĂ NOAPTE Această noapte însetată de dragoste îmi țâșnește din piept precum atunci, de mult, când încă foarte tânără scuipam sânge pe pereții plini de fum ai spitalului din vârful muntelui. în plimbările mele rătăcite și bolnave drumul printre brazi izbucnea direct din plămâni ca un arc de argint înmuiat în rășină sau poate ca un cuvânt care provoacă actul sexual sau, mai exact: plăcerea pură. un șobolan mă urmărește pretutindeni. NOAPTE DE IUNIE Într-o noapte de iunie, când aerul a devenit un cuțit cineva și-a smuls masca. în locul ei a rămas o Sticlă Mată ce rânjea peste capetele noastre. și a spus: nimic nu rămâne din ceea ce este prea puțin prea violent și prea adânc. Pe pagina celui care înnebunește arde mireasma fumului de toamnă în acest Tunel Negru ne repezim ca muștele a spus Cel Nevăzut măsurând cu pași mari Coridorul. pe aceste două coline blânde ca niște oi și albe ca zăpada ne vom retrage după război a spus Cel Plictisit cu capul în alcool. în

Noaptea, stăpâne Hristoase-al meu, mintea și sufletul păzește-mi când în jur încep să se perinde Ființe și Lucruri care nume nu au și cu picioarele lor descărnate prin încăpere aleargă strânse roată lângă patul meu cu privirile ațintite - și mă privesc de parcă m-ar cunoaște de parc-ar hohoti fără de glas, anume să mă sperie. O știu, da, mă țintuiesc de parc-ar aștepta să revină clipele de coșmar când mă tîram împreună cu ele - în beznă, cu ființele și lucrurile acestea amestecat. Și freamătă, în așteptarea primului prilej. Aceste însă nu se va mai ivi niciodată, fiindcă sunt salvat, eu, cel în numele lui Hristos botezat. Tremur când se apropie seara, când simt că în bezna adâncă asupra mea sînt ochi ațintiți... Ascunde-mă de privirea lor, Doamne! Și când vorbesc sau strigă nu lăsa la urechile mele s-ajungă nici un cuvânt de-al lor blestemat, ca nu cumva din întâmplare în suflet să-mi trezească vreo amintire-ngrozitoare din tainele pe care doar ele mi le-au afl

scara (36 de cuţite)   urc pe o scară din 36 de cuţite dar tălpile nu se crestează şi sânge nu curge deloc un arbore mă trage de păr ca pe-un văzduh mocirlit cu pene în gură am petrol şi argint în gură am cuarţ şi tămâie mă logodesc cu un oaspete mic de statură urc pe o scară din 36 de cuţite urc şi nu ştiu de ce coborâşul i-adânc tunel din pene de vultur tăiate pene în coborâş peste gura mea tăiate pene în creier cu gust de halva urc pe o scară din 36 de cuţite picioarele mele de câine sălbatic sunt negre de hrube picioarele mele de câine sălbatic au zimţi cu petrol demonii fierb trei zile un trup despicat ştiu că e trupul meu urcător şi scoborâtor deşirat picioare de câine cuarţ şi tămâie tunel de pene petrol şi argint urc pe o scară din 36 de cuţite urc şi trăiesc şi mor ca o benzinărie aprinsă  pe un câmp de mohor. dansurile     la noapte voi dansa şapte ore pentru viaţa şi moartea mea cu hăţuri de catifea apoi pentru dragostea cu inele şi belele

Celui care a eșuat, celui care a eșuat cât de greu îi vine să deprindă a foamei noua limbă și al purtării nou veșmânt. Pe la nevrednice case străine cum să umble? – Cu ce inimă să umble pe stradă și, în fața ușii ajuns, de unde să găsească tăria clopotului să atingă? Pentru abjecta nevoie de pâine și pentru adăpost cum să mulțumească? Cum să înfrunte privirile reci care-i vor da de-nțeles că este povară? Buzele cândva mândre cum să înceapă a rosti acum vorbe umile? Și capul cum să-și încline? Cum va izbuti să asculte cuvintele izbindu-i urechile cu fiece sunet? – și în astfel de cazuri trebuie să te porți de parcă nimic n-ai simți, de parc-ai fi un om simplu și nimic n-ai pricepe.

vineri după tudor   nemailuând în seamă viermii care probabil i-au mestecat deja jumătate din trup tudor era un copil ireal de frumos el era vară mereu cald şi blând zâmbea luminos mă învăţa totul optimist cât şi pentru mine umbră de om zdrobit tudor mă iubea sincer ca un copil îmi citea îmi cânta îmi dăruia flori albe îi vorbeam în gând şi înţelegea totul acum primesc deseori vizite de dincolo nimeni nu m-ar crede Tu dor, eu dor mai tare, e vina înăuntrului meu nu tolerează fericirea o scuipă ca pe un gunoi tudor doarme în ghencea acum zgârie-ţi calea spre lumină şi arată-mi-o şi mie X   nu Micul Prinţ frig aripi tristă chip pleoape lacrimi clipă groază frică eşec nedreptate întuneric cimitir dimineaţă noapte tăcere cuvinte toamnă bizar eu confuză panică sânge uscat umbră prăpastie cad zgârie soarele coşmar răni pian fragili vise nimeni nimic aştept amar ciudat somn frumos zbatere greşeli frunze îmbrăţişare praf ace plouam mizerie pastile in

te rog beatrice să ne întâlnim te rog şi n-ar trebui să te rog mâine seară în steaua vega îmbrăcat cu o haină albă simplă uşoară fără cravată fără să-mi amintesc versuri sau alte lucruri frumoase din naştere simplu pe măsura hainei mele voi coborî din tramvaiul 709 cu o flacără la butonieră cu un pui de şopârlă în palmă să mă poţi recunoaşte imediat te rog beatrice te rog beatrice te rog la ce oră omenească vei vrea mâine seară în steaua vega