poezii de Angela Marinescu

-


ACEASTĂ NOAPTE

Această noapte însetată de dragoste
îmi țâșnește din piept precum atunci, de mult,
când încă foarte tânără scuipam sânge pe pereții
plini de fum ai spitalului din vârful muntelui.
în plimbările mele rătăcite și bolnave
drumul printre brazi izbucnea direct din plămâni
ca un arc de argint înmuiat în rășină
sau poate ca un cuvânt care provoacă actul sexual
sau, mai exact: plăcerea pură.

un șobolan mă urmărește pretutindeni.

NOAPTE DE IUNIE

Într-o noapte de iunie, când aerul a devenit un cuțit
cineva și-a smuls masca. în locul ei a rămas
o Sticlă Mată ce rânjea peste capetele noastre.
și a spus: nimic nu rămâne din ceea ce este prea puțin
prea violent și prea adânc.

Pe pagina celui care înnebunește
arde mireasma fumului de toamnă

în acest Tunel Negru ne repezim ca muștele
a spus Cel Nevăzut măsurând cu pași mari Coridorul.
pe aceste două coline blânde ca niște oi și albe
ca zăpada ne vom retrage după război
a spus Cel Plictisit cu capul în alcool.
în această cameră închiriată, la marginea orașului,
Tai COCOȘUL.

PĂSĂRI CU CAPUL DAT PE SPATE

Peste biserica plină de apă am crezut
că vor trece câteva păsări cu capul dat pe spate
să te tăvălești în noroiul din apă
Doamne, pe străzile din preajma bisericii unul singur
ridică alcoolul în mâini ca pe un cuțit
ce cuvinte aș putea pune pe buzele tale
ce precizie ți-aș arunca pe creier ca pe o piele mai adâncă
dar niciodată plimbarea nu a fost mai străină
niciodată fiica pe care nu o am
nu a fost mai plină de cruzime
iar fiul, departe, cu fața în sânge,
ca fumul.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

-
Imagine
A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific un individ care-a încercat să mă violeze. iar mi-am pierdut cheia de la maşină. am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las. Rochelle aproape-a căzut în supradoză şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o. are coastele fisurate şi una dintre ele i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie. unde-i pieptenele meu? al tău e plin de mizerii. nu ţi-am văzut pieptenele, i-am spus. Singur cu toată lumea carnea înveleşte oasele şi ei pun şi-o minte acolo şi uneori şi-un suflet şi femeile sparg vaze de pereţi şi bărbaţii beau prea mult şi nimeni nu-şi găseşte perechea dar o ţin tot într-o căutare târându-se în paturi afară din paturi. carnea înveleşte oasele şi carnea caută ceva mai mult decât carnea. n-avem nicio şansă: suntem prizonierii aceluiaşi scenariu. nimeni nu-şi găseşte perechea. gropile de gunoi pline ospiciile p
continuă lectura »

corabia – un poem de Matei Vişniec

-
Imagine
corabia se scufunda încet noi ziceam şi ce dacă se scufundă corabia şi mai ziceam orice corabie se scufundă într-o zi şi ne strîngeam mîinile ne luam rămas bun dar corabia se scufunda atît de încet încît după zece zile noi cei care ne-am dat mîinile încă ne priveam ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i o corabie care se scufundă mai încet dar pînă la urmă se scufundă iat-o dar corabia se scufunda atît de încet încît după un an încă ne era ruşine nouă celor care ne-am dat mîinile şi în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul măsuram apa hm nu mai e mult se scufundă încet dar sigur dar corabia se scufunda atît de încet încît după o viaţă de om încă mai ieşeam unul cîte unul şi priveam cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi şi spuneam asta nu e o corabie aste e o… asta e o…
continuă lectura »

Un pom otrăvit - William Blake

-
Imagine
  Am fost supărat pe prietenul meu:     I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit. M-am supărat pe duşmanul meu: Am tăcut, şi mânia a crescut. Am udat-o cu temeri, seri şi dimineţi în lacrimi Am însorit-o cu zâmbete şi cu şiretlicuri înşelătoare. A crescut zi şi noapte rodind un măr aprins. Duşmanul l-a privit cum strălucea şi a ştiut că e al meu. S-a furişat în grădină sub vraja nopţii, iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie, duşmanul întins sub copac.
continuă lectura »