miercuri, 27 februarie 2013

ADN - Elena Silvana Potocean

ADN

sunt pruncul unei femei mi-a crescut aripile
într-un pântec de mărgele și lycra mi le-a
ascuns o vreme prin sertare devenindu-mi


imaculate
replici
de fum


și astăzi mă întreb ce mai construiesc
jucăriile ce m-au purtat până în adolescență
clinchetele de lacăt pe ușile din urma mea


umbrele brici
din spatele
perdelei bucătăriei


m-au urmat prin toate cadrele crude
în care lumea rânjește pentru album
am zburat printre ele din gene în geană


pesemne că
vor zburda
prin mine


și mâine copilul nărod cu aripi de vorbe
genele adolescentei de foc care la prima bătaie
generează uragane la celălalt capăt al lumii


tinerele
femei
de sertar


pe ele mă urc din ele mă scurg
într-un pântec de mărgele și lycra
sunt pruncul înaripat al pădurii


din ochii
tăi
mamă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu