joi, 21 februarie 2013

un text de la m.t.



să nu credeţi că e
extraordinar
să te plimbi iarna
într-o pădure de fagi
nu e din cauza a nu ştiu ce
sălbăticiuni
e din cauza frigului
şi nu e nimic poetic
zăpada zvâcneşte ca
o podea putredă
îţi îngheaţă nasul
şi genele
îţi îndeşi mâinile în
buzunare mai să le
rupi
din când în când
poţi observa că zăpada
stă pe scoarţa fagilor
doar în poziţia nord
unde trăiesc muşchi verzi
pentru că e senin şi
soarele parcă urăşte
sau
poţi vedea smârcuri
de iarbă şi frunze din
nu mai ştii care toamne
nu e nimic poetic
e chiar un disconfort
pentru că e frig
şi nu are cine să te ajute
să aduni lemne de foc
sau
poţi vedea nişte urme
proaspete pe zăpadă
lăsate de un iepure speriat
pentru că tu
te plimbi într-o pădure
de fagi
că aşa vrei tu
el nu are de unde să ştie
că nu-l urmăreşti
din cauza asta fuge
pe urmele lui
nu e nimic poetic

plimbarea ta
prin pădurea de fagi
poate să distrugă nişte
echilibre firave
cum ar fi faptul că
din cauza ta
nişte căprioare rămân
flămânde astăzi
şi o vulpe şi-a pierdut
prada
aşa că
mai bine imaginează-ţi
o pădure de fagi iarna
pe unde să te plimbi
fără să-ţi fie frig
fără să sperii animalele
care oricum sunt vegetariene
sau chiar nu mănâncă deloc
şi îţi va fi bine
poate vei crede că e poetic
poate ai dreptate

ce nu ai văzut
este că poezia apare
când îţi este foarte frig
nu are cine să te ajute
să aduni lemne de foc
şi eşti încolţit de animale
iar păsările fug de tine

şi tu vrei să fii
apa îngheţată dintr-o fântână

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu