luni, 4 martie 2013

poezii de Ioan Biroaș



POLEN

Scriu în vis poeme imposibile și locuiesc
pe acoperișuri duhnind ca o grădină zoologică
ca arca lui noe
fac drumuri lungi în orașul pe cale de dispariție
țigănci din cele mai colorate rîd pe scările
tramvaielor
iubitei îi văd mereu doar spatele
ascunzîndu-se în încăperi fără ușă
polenul de pe umerii ei se vinde
la colț de stradă ca narcotic

DIMINEAȚĂ

E o bănuială a întunericului din mugure
abia presimțită în urma ta clădirea de ardere
o casă usher ieșită din minți
în ceastălaltă parte a lumii
un om urcă dîmbul purtînd în mîini feștile
cu care aprinde migdalii

POEMUL LUI OLODAR

Poemul lui olodar nu s-a lăsat prins
pînă în ziua în care căzut lîngă peretele pasajului
asculta cum trec deasupra tramvaiele
cu zîmbetul zdrențuit ultimul său gînd
a fost că nu vor opri niciodată nici măcar
pentru femeia de lîngă el ai cărei ochi plini de cioburi
erau fardați discret cu verde de paris

NUME DE FEMEIE

Văd de pe pod încep să cadă meteoriții
cerul se schimbă iar bombele ascund deja în ele
cadavre
n-am unde să fug îngenunchez mă ghemuiesc
dîrdîi
sper că nevăzut cineva strigînd un nume de femeie
va cere iertare și pentru mine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu