poezii de Ioan Biroaș
POLEN
Scriu în vis poeme imposibile și
locuiesc
pe acoperișuri duhnind ca o grădină
zoologică
ca arca lui noe
fac drumuri lungi în orașul pe cale
de dispariție
țigănci din cele mai colorate rîd pe
scările
tramvaielor
iubitei îi văd mereu doar spatele
ascunzîndu-se în încăperi fără ușă
polenul de pe umerii ei se vinde
la colț de stradă ca narcotic
DIMINEAȚĂ
E o bănuială a întunericului din
mugure
abia presimțită în urma ta clădirea
de ardere
o casă usher ieșită din minți
în ceastălaltă parte a lumii
un om urcă dîmbul purtînd în mîini
feștile
cu care aprinde migdalii
POEMUL LUI
OLODAR
Poemul lui olodar nu s-a lăsat prins
pînă în ziua în care căzut lîngă
peretele pasajului
asculta cum trec deasupra tramvaiele
cu zîmbetul zdrențuit ultimul său
gînd
a fost că nu vor opri niciodată nici
măcar
pentru femeia de lîngă el ai cărei
ochi plini de cioburi
erau fardați discret cu verde de
paris
NUME DE
FEMEIE
Văd de pe pod încep să cadă meteoriții
cerul se schimbă iar bombele ascund
deja în ele
cadavre
n-am unde să fug îngenunchez mă
ghemuiesc
dîrdîi
sper că nevăzut cineva strigînd un
nume de femeie
va cere iertare și pentru mine
Comentarii
Trimiteți un comentariu