un poem de Marius Conkan
Capul
Taxiul porni din locul unde
am lăsat hainele în cutii de carton
și moliile umpleau patul.
Pe masă o sticlă cu mucuri de țigări.
De-a lungul străzii se vindeau zarzavaturi
și inima mea era o salată,
mănâncă, roagă-te, iubește,
și inima mea era măcelar.
Am oprit la o carmangerie
să cumpăr un piept dezosat –
halatul și vitrina roșie
după o noapte de prăbușire
când ți-e frică să te apropii de capul tău
și rămâi afară.
Doar atunci îți vezi capul
ca pe-o istorie a răului voit și nevoit,
ca pe-o toleranță a viciului
de-a păși lângă tine fără să-i privești pe ceilalți.
Doar atunci îți vezi capul
ca pe-un depozit en-gros
de unde oricine cară saci de pulbere neagră
și unde asasinatul poeziei
e împărțit în bonuri de masă.
Doar atunci îți vezi capul
ca pe-o formă de grandomanie și lene
de-a trăi lângă mușuroiul iubirii și-al elocinței.
Doar atunci îți vezi capul
ca pe-o mărturie a neputinței de-a fi
arhivat, axat, organizat, manipulat, integrat și condamnat.
Doar atunci îți vezi capul
ca pe-o chitanță unde fiecare semnează descifrabil,
dar unde nimeni nu bifează salvat.
Doar atunci îți vezi capul
ca pe-o hartă a foamei de-a fi inuman și de-a fi tolerat,
de-a fi demonic și de-a fi iertat,
de-a fi o lepră cu efect întârziat și de-a fi venerat.
Doar atunci îți vezi capul
ca pe-o stenogramă târzie a unui ținut revendicat
de baronii stelelor fixe.
Doar atunci îți vezi capul
pătruns între ziduri ca o umezeală mocnită,
din care cresc ciuperci mov.
Doar atunci îți vezi capul
rămas singur pe întinsul pământului
ca o țestoasă bătrână care nu mai vrea să cunoască nimic.
Doar atunci îți vezi capul
rarefiat ca o plapumă de ozon
deasupra iubitei tale.
Doar atunci îți vezi capul
în tentativa lui de-a rămâne întreg
cu pansamente pe dinăuntru
și cu mâini dinafară care să-l vindece.
Doar atunci îți vezi capul
machiat ca o găină de nuntă
și pus să cânte de-o bucătăreasă bețivă.
Dacă e cineva care-a venit în ceasul dintâi
să guste din capul meu,
fiindcă e ultima sa împărtășanie.
Dacă e cineva care-a venit în ceasul al doilea
să guste din capul meu,
fiindcă e ultima sa împărtășanie.
Dacă e cineva care-a venit în ceasul al treilea sau al patrulea
să se bucure de acest prânz al capului meu.
Dacă e cineva care-a pizmuit și urât
să vină și el, fiindcă nu e cu nimic mai prejos.
Dacă e cineva care din orgoliu sau umilință
stă lângă ușă
să vină și el la ospăț.
Dacă e cineva care-a uitat de tot și de toate
să guste și el din capul meu,
căci nimic nu îi stă împotrivă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu