Vedere de la o mansardă - Howard Nemerov
Asta până când şi eu, sus, acolo-n turnul vremurilor mele,
Printre ruine familiare, -am început să plâng încetişor
Pentru adevăr, boli, accidente, crime, război şi alte rele,
Pentru ca toţi au murit şi pentru că şi eu va trebui să mor.
A nins, copacii au rămas, promisiunea s-a-mplinit,
Iar eu, copilul, am dormit.
Traducere: Petru Dimofte
Comentarii
Trimiteți un comentariu