Eu nu ştiu nimic despre îngeri - Traian T. Coșovei

-

Eu nu ştiu nimic despre îngeri, dar cred
                                            că ei se nasc din marea ta indiferență.

Din umbre. Din resturile bătăliei de la Waterloo.
Din personaje de science-fiction. SF. O lume ascunsă
dincolo de nori. Nimic mai mult. Fermieri vorbind englezește.
Plantând tutun şi sfeclă de zahăr. Sau ienibahar.
Sau orice altceva
ce mi-ar smulge un gând despre tine.

Eu nu ştiu nimic despre îngeri,
dar lasă-mă să-ți fiu măcar umbra, măcar spiritul protector
din dreptul vitrinei în care te opreşti să-ți aranjezi părul
printre lupii cu pungă şi urşii Panda
năpârliți din propria lor lipsă de interes.

Lasă-mă să-ți fiu tristețea care te sfâşie ca pe o cămașă.
Fară martori-ca un monstru sacru pe coperta
                                        unei reviste de mare tiraj
Deasupra, totul se petrece după vechi legi astronomice.
Precise. Faste: câtă frunză la atâta iarbă...
Totul calculat dinainte ca şi această dorință inexplicabilă
de a trece în cuvinte
spinările verzi ale plopilor.
Orbitoare. Puțin spus. Fără niciun regret, fără nicio
lucire de speranță.
Adică - aerul lor lipicios atingându-te, lipindu-se de rochia ta,
strivindu-ți ochii, buzele, sânii.
Fără niciun regret. Fără nicio lucire de speranță
                                             că ceva s-ar mai putea salva.
Eu nu ştiu nimic despre îngeri și totuşi te închipui aici-
alunecând prin fereastra ta cu echere de linişte,
prin spinările verzi ale plopilor cu dungi galbene
                                             de somnolență.
Prin amiaza în care, deodată,
îți văd trecutul împingând pe acoperişuri mobile vechi,
răsturnând porțelanuri, tacâmuri -
răscolind prin cutiile cu bijuterii de familie.

Eu nu ştiu nimic despre îngeri -
dar leagănă-te,
leagănă-te și adormi în hamacul roşu al inimii mele.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

-
Imagine
A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific un individ care-a încercat să mă violeze. iar mi-am pierdut cheia de la maşină. am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las. Rochelle aproape-a căzut în supradoză şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o. are coastele fisurate şi una dintre ele i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie. unde-i pieptenele meu? al tău e plin de mizerii. nu ţi-am văzut pieptenele, i-am spus. Singur cu toată lumea carnea înveleşte oasele şi ei pun şi-o minte acolo şi uneori şi-un suflet şi femeile sparg vaze de pereţi şi bărbaţii beau prea mult şi nimeni nu-şi găseşte perechea dar o ţin tot într-o căutare târându-se în paturi afară din paturi. carnea înveleşte oasele şi carnea caută ceva mai mult decât carnea. n-avem nicio şansă: suntem prizonierii aceluiaşi scenariu. nimeni nu-şi găseşte perechea. gropile de gunoi pline ospiciile p
continuă lectura »

corabia – un poem de Matei Vişniec

-
Imagine
corabia se scufunda încet noi ziceam şi ce dacă se scufundă corabia şi mai ziceam orice corabie se scufundă într-o zi şi ne strîngeam mîinile ne luam rămas bun dar corabia se scufunda atît de încet încît după zece zile noi cei care ne-am dat mîinile încă ne priveam ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i o corabie care se scufundă mai încet dar pînă la urmă se scufundă iat-o dar corabia se scufunda atît de încet încît după un an încă ne era ruşine nouă celor care ne-am dat mîinile şi în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul măsuram apa hm nu mai e mult se scufundă încet dar sigur dar corabia se scufunda atît de încet încît după o viaţă de om încă mai ieşeam unul cîte unul şi priveam cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi şi spuneam asta nu e o corabie aste e o… asta e o…
continuă lectura »

Un pom otrăvit - William Blake

-
Imagine
  Am fost supărat pe prietenul meu:     I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit. M-am supărat pe duşmanul meu: Am tăcut, şi mânia a crescut. Am udat-o cu temeri, seri şi dimineţi în lacrimi Am însorit-o cu zâmbete şi cu şiretlicuri înşelătoare. A crescut zi şi noapte rodind un măr aprins. Duşmanul l-a privit cum strălucea şi a ştiut că e al meu. S-a furişat în grădină sub vraja nopţii, iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie, duşmanul întins sub copac.
continuă lectura »