mopete și timpul pierdut - Mircea Ivănescu

mopete a lipsit multă vreme de acasă.
şi într-o dimineaţă s-a întors, să-şi vadă pisica -
era o dimineaţă cu soare. în curte, frica
lui mopete de locul acesta se strânsese, retrasă,
lângă florile pălite din brazdă, la soare-
avea acum chipul pisicii, şi îl privea
pe mopete cu ochi impasibili, şi abia
decoloraţi de lumină cu străvezimi autumnale.
mopete, oprit o clipă să o privească,
o simţea, pe pisică, foarte străină. ar fi vrut
să intre repede în casă. o nefirească
ameţeală îl legăna pe trepte, înspre pisică, înapoi.
până la urmă, pisica a plecat, cu mersul greoi
al plictiselii. se vedea că-i este urât.