poezii de Gregory Corso
Am avut un manuscris al lui Shelley
Mâinile mele au amorțit în fața frumuseții
când au intrat în moarte și s-au strâns.
Atingerea mea a fost suverană asupra
paginilor fragile bronzate cu cerneală.
Repede,
ochii mei s-au mișcat repede
au umblat după miros, după praf, după dantelă
după părul uscat.
Aș fi luat pagina
deja simțind mirosul faptei mele netrebnice!
Mi-am stors visele de toate dovezile,
dar la ce bun să-mi păstrez triumful doar pentru mine?
De multe ori, în unele abrupte cărți vechi,
mă găsesc încurcat între
merele leopardului
și ciupercile cu pielea arsă
și legăturile mele asemenea coniferelor
și atunci întrec limita de vârstă cunoscută
și mă găsesc vărsând un ulcior cu lapte
clandestin peste hârtia muribundă.
Aproape toată mizeria
Am alergat șase etaje
către mica mea cameră
mobilată
am deschis geamul
și am început să arunc
tot ce e mai important în viață .
Primul care a plecat a fost adevărul
țipând ca un trădător:
„Te rog, nu! Voi spune lucruri odioase despre
tine!”
„Ei da! Nu am nimic de ascuns!”
Pleacă!
Apoi a venit rândul lui Dumnezeu,
încruntându-se și scâncind de uimire:
„Nu e vina mea! Eu nu sunt cauza a nimic!”
PLEACĂ!
Apoi dragostea, încercând să mă mituiască:
„Nu vei cunoaște niciodată impotența! Toate
fetele de pe coperta VOGUE vor fi ale tale!”
i-am împins curul gras pe geam strigând:
„Mereu m-ai dezamăgit!”
Am ales credința, speranța și caritatea
toate trei agățându-le împreună:
„Fără noi, ai să mori!”
„Cu voi, mai degrabă, înnebunesc!”
PLECAȚI!
Frumusețea… da, frumusețea,
când o conduceam spre geam,
i-am spus: „Pe tine te-am iubit cel mai
mult în viață… dar tu ești o criminală;
Frumusețea ucide!”
nu am vrut să o scap, dar
am fugit în jos pe scări și
am prins-o la timp
„Mi-ai salvat viața!”- îmi spunea
plângând,
am pus-o jos și i-am spus:
„Pleacă!”
Mi-am urcat toate cele șase etaje
înapoi
m-am dus către bani dar
nu mai erau bani de aruncat.
Singurul lucru rămas în cameră era moartea
ascunzându-se după chiuveta din bucătărie
„Nu sunt reală!”- îmi spunea,
„Sunt doar un zvon răspândit de viață!”
Râzând am aruncat-o pe geam cu tot cu
chiuveta de la bucătărie și dintr-odată am
realizat că doar umorul a rămas în cameră –
m-am uitat la el și tot ce am putut face
a fost să spun
„Afară pe fereastră cu fereastra!”
Mandat pe treptele unui Harlem din Puerto Rico
Există un adevăr ce limitează omul,
Un adevăr ce îl împiedică să meargă mai departe
Lumea se schimbă
Și ea știe că se schimbă
Tulburătoare este durerea zilei
Bătrânii au privirea înspăimântată de moarte,
Tinerii își înțeleg greșit soarta din acea privire.
Ăsta e adevărul
Dar nu totul e adevărat.
Viața are un sens
pe care nu îl știu
Chiar și atunci când am crezut că totul e fără sens
Am sperat, m-am rugat și i-am căutat un sens
Ea nu a fost niciodată un poem vesel
Erau taxe de plătit,
Invocarea morții și a lui Dumnezeu-
Aveam o pornire animalică să le abordez
Moartea s-a dovedit fără de sens înafara vieții.
Da, lumea se schimbă
Dar moartea rămâne aceeași
Îl ia pe om afară din viață
Ăsta e singurul răspuns pe care îl știe,
Și de obicei e o afacere tristă
Moartea
Aveam inocență, aveam seriozitate
Aveam umor care să mă salveze de filozofia minoră
Sunt în măsură să-mi contrazic convingerile
Sunt capabil, sunt capabil
Pentru că vreau să știu sensul la toate
Și totuși, vreau să stau ca un rănit
Și să privesc, gemând: Oh ce responsabilitate
Am pus pe tine Gregory
Moartea și pe Dumnezeu
Greu… greu… e greu
Am învățat că viața nu e vis,
Am învățat adevărul contrafăcut.
Aseară am condus o mașină
Aseară am condus o mașină
fără să știu să conduc
fără să posed o mașină
Am condus și am lovit
oameni pe care-i iubeam
…aveam 120 la oră prin oraș.
M-am oprit la Hedgeville
și am adormit pe bancheta din spate
încântat de noua mea viață.
Am 25 de ani
Cu o dragoste nebună pentru Shelley
Chatterton, Rimbaud
strigătul nevoiaș al gurii mele
a mers de la ureche la ureche:
„ÎI URĂSC PE VECHII POEȚI!”
în special pe vechii poeți care se retrag
pe cei care consultă alți vechi poeți
care își strigă tinerețea în șoaptă
zicând: „am făcut toate acestea atunci
dar astea au fost atunci
au fost atunci-
Oh, aș liniști bătrânii, spunându-le:
-Eu sunt prietenul tău,
ceea ce ai fost tu odată, prin mine
vei fi din nou ceea ce ai fost-
Apoi, noaptea, în intimitatea casei lor,
le-aș rupe limbile pline de scuze
și le-aș fura toate
Locul nașterii revizitat
Stau în lumina întunecată pe strada
întunecată
și privesc la fereastra mea, am fost
născut acolo
Luminile sunt aprinse; alți oameni se
plimbă prin fața geamului.
Sunt îmbrăcat cu pelerina de ploaie,
țigara în gură, pălăria peste
ochi, mâna pe pistol.
Traversez strada și intru
în clădire.
Coșurile de gunoi nu au încetat
să pută.
Urc la primul etaj și Dirty Ears
îndreaptă un cuțit spre mine…
Eu pompez în el nenumărate
gloanțe.
Comentarii
Trimiteți un comentariu