poezii de Adrian Diniș

-

RADIOGRAFII
 
Nu am fotografii frumoase, am 
doar radiografii
aproape că aș putea să-mi fac din ele
un trup văzut pe dinăuntru și diform
un trup întunecat
tăiat cu precizie
asta nu înseamnă 
nimic – decât în poezie unde
la fel ca-n radiografiile mele
bolile arată frumos și sunt luminoase
 
SE SPUNE CĂ ÎN ȚARA LUI ADRIAN
 
moartea are tenul pudrat cu lapte praf
fantomele sunt așternuturi udate de copii în somn
așa se spune despre locul unde nu se întâmplă mai nimic
unde păpușile fără picioare sau mâini
au în loc de cearcăne ochii căzuți
și fac schimb de suflete
aici n-ai să-l vezi decât pe adrian
el păstrează staniolul de la ciocolate
să înfășoare buchetele de flori pentru înmormântare
aici miroase a rumeguș
iar lovitura pietrei în apă măsoară durerea
se spune că țara lui adrian
nu a aparținut nimănui
dar a avut un rege și o regină
a fost la început frumoasă
așa cum îi stă bine unui ținut fioros
dar regina a hotărât să plece
nimeni nu știe de ce
unii spun că a fost silită
alții că a plecat de bunăvoie
unii că îl înșela pe rege cu unul din slujitori
și el i-a prins într-o zi pe amândoi în patul regal
alții că regele avea o problemă cu alcoolul
într-o zi s-au certat foarte rău și a lovit-o
desigur au fost multe zvonuri
și regatul cunoscut sub numele de țara lui adrian
a început să se ducă de râpă
de atunci din toți cei care au mai pus piciorul acolo
nimeni nu s-a mai întors

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

-
Imagine
A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific un individ care-a încercat să mă violeze. iar mi-am pierdut cheia de la maşină. am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las. Rochelle aproape-a căzut în supradoză şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o. are coastele fisurate şi una dintre ele i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie. unde-i pieptenele meu? al tău e plin de mizerii. nu ţi-am văzut pieptenele, i-am spus. Singur cu toată lumea carnea înveleşte oasele şi ei pun şi-o minte acolo şi uneori şi-un suflet şi femeile sparg vaze de pereţi şi bărbaţii beau prea mult şi nimeni nu-şi găseşte perechea dar o ţin tot într-o căutare târându-se în paturi afară din paturi. carnea înveleşte oasele şi carnea caută ceva mai mult decât carnea. n-avem nicio şansă: suntem prizonierii aceluiaşi scenariu. nimeni nu-şi găseşte perechea. gropile de gunoi pline ospiciile p
continuă lectura »

corabia – un poem de Matei Vişniec

-
Imagine
corabia se scufunda încet noi ziceam şi ce dacă se scufundă corabia şi mai ziceam orice corabie se scufundă într-o zi şi ne strîngeam mîinile ne luam rămas bun dar corabia se scufunda atît de încet încît după zece zile noi cei care ne-am dat mîinile încă ne priveam ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i o corabie care se scufundă mai încet dar pînă la urmă se scufundă iat-o dar corabia se scufunda atît de încet încît după un an încă ne era ruşine nouă celor care ne-am dat mîinile şi în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul măsuram apa hm nu mai e mult se scufundă încet dar sigur dar corabia se scufunda atît de încet încît după o viaţă de om încă mai ieşeam unul cîte unul şi priveam cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi şi spuneam asta nu e o corabie aste e o… asta e o…
continuă lectura »

Un pom otrăvit - William Blake

-
Imagine
  Am fost supărat pe prietenul meu:     I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit. M-am supărat pe duşmanul meu: Am tăcut, şi mânia a crescut. Am udat-o cu temeri, seri şi dimineţi în lacrimi Am însorit-o cu zâmbete şi cu şiretlicuri înşelătoare. A crescut zi şi noapte rodind un măr aprins. Duşmanul l-a privit cum strălucea şi a ştiut că e al meu. S-a furişat în grădină sub vraja nopţii, iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie, duşmanul întins sub copac.
continuă lectura »