ADN literar

Pe măsură ce poemele apar   pe măsură ce poemele apar cu miile realizezi cât de puțin ai scris. se rezumă totul la ploaie, raza de soare traficul, nopțile și anii de zile, chipurile. să lași totul baltă e mai ușor decât să trăiești, scriind acum încă un vers precum un bărbat care cântă la pian printr-un radio, marii scriitori au avut puține de spus și cei mai neînsemnați, prea multe. La duș până la urmă ne place să facem duș (îmi place apa mai fierbinte decât ei) fața ei e mereu moale și senină ea mă spală mai întâi pe mine împrăștie clăbucul pe coaiele mele ridică coaiele le strânge apoi spală pula: „hei, e încă sculată!” apoi am început să mă excit- mă spală pe burtă, pe spate, pe gât, pe picioare rânjesc, rânjesc, rânjesc, o spăl și eu pe ea… prima oară la pizdă, mă pun lângă ea, pula mea între labiile ei îi spăl cu blândețe labiile păroase o spăl acolo cu miscări lente probabil stau mai mult decât e necesar, apoi o întorc cu spatele, o spăl pe spate, pe gât, o întorc cu faț...

A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific un individ care-a încercat să mă violeze. iar mi-am pierdut cheia de la maşină. am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las. Rochelle aproape-a căzut în supradoză şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o. are coastele fisurate şi una dintre ele i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie. unde-i pieptenele meu? al tău e plin de mizerii. nu ţi-am văzut pieptenele, i-am spus. Singur cu toată lumea carnea înveleşte oasele şi ei pun şi-o minte acolo şi uneori şi-un suflet şi femeile sparg vaze de pereţi şi bărbaţii beau prea mult şi nimeni nu-şi găseşte perechea dar o ţin tot într-o căutare târându-se în paturi afară din paturi. carnea înveleşte oasele şi carnea caută ceva mai mult decât carnea. n-avem nicio şansă: suntem prizonierii aceluiaşi scenariu. nimeni nu-şi găseşte perechea. gropile de gunoi pline ospiciile p...