Pe măsură ce poemele apar
pe măsură ce poemele apar cu miile
realizezi cât de puțin
ai scris.
se rezumă totul la ploaie, raza de soare
traficul, nopțile și anii de
zile, chipurile.
să lași totul baltă e mai ușor decât să trăiești,
scriind acum încă un vers precum
un bărbat care cântă la pian printr-un radio,
marii scriitori au avut puține
de spus
și cei mai neînsemnați,
prea multe.
La duș
până la urmă ne place să facem duș
(îmi place apa mai fierbinte decât ei)
fața ei e mereu moale și senină
ea mă spală mai întâi pe mine
împrăștie clăbucul pe coaiele mele
ridică coaiele
le strânge
apoi spală pula:
„hei, e încă sculată!”
apoi am început să mă excit-
mă spală pe burtă, pe spate, pe gât, pe picioare
rânjesc, rânjesc, rânjesc,
o spăl și eu pe ea…
prima oară la pizdă,
mă pun lângă ea, pula mea între labiile
ei
îi spăl cu blândețe labiile păroase
o spăl acolo cu miscări lente
probabil stau mai mult decât e necesar,
apoi o întorc cu spatele,
o spăl pe spate, pe gât, o întorc cu fața spre mine
și o sărut
o spăl pe sâni, îi țin între mâinile mele
apoi și burta
gâtul,
picioarele, genunchii, tălpile,
și apoi pizda, încă o dată, pentru noroc…
un alt sărut, și își dă drumul prima
se șterge, uneori cântă în timp ce rămân
înăuntrul ei
dau drumul la apă mai caldă
simțind momentele bune ale miracolelor iubirii
și apoi o scot afară
de obicei, e mijlocul după-amiezii și e liniște
îmbrăcându-ne vorbim despre
ce mai trebuie făcut
dar, să fim împreună rezolvă o mare parte din lucruri
atâta timp cât acele lucruri rămân rezolvate
în istoria femeilor și a bărbaților,
e diferit pentru fiecare-
pentru mine, e suficient de minunat să-mi amintesc
amintirile durerii, înfrângerile și
nefericirea:
când îți amintești
fă-o încet și ușor
ca și când am muri în somn în loc să
intru în tine,
dragostea mea, amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu