sâmbătă, 12 octombrie 2013

poezii de Eugen Cioclea

Adolescentul obişnuit 

Adolescentul nu are
16 ani.
Umblă la şcoală şi bate mingea
pe o pajişte verde,
păscută de iezii şi mieii
satului, pe care mai tîrziu
îi va pierde.

El este îndrăgostit de una
şi de mai multe fete deodată,
dar de fiecare din ele
mai mult decît de cealaltă.

El îşi lasă să-i crească
chica
căci gîtul său
i se pare prea lung,
de aceea cînd trece noaptea
prin cîmp, se apleacă
pe sub stelele care parcă-l
ating.

Adolescentul nu vrea să fie sincer-el este
deoarece toate cuvintele îl reprezintă.
El pînă-n urechile clăpăuge roşeşte
pentru cel ce iscusit o să-l
mintă.

El îşi ia
bicicleta de coarne
ca taică-său în tinereţe
un cal de căpăstru
şi o încalecă şi nechează
pînă la armată-n
buiestru.

El este un adolescent obişnuit.
Cu bicicleta, în zare,
îi stă al naibei de bine,
de aceea eu nu mă supăr
că îmi întoarce spatele
şi îmi aruncă:
-Bună seară, bătrîne!


Cădere liberă

Imagineaza-ti ca nu s-a deschis parasuta.
Se mai intimpla! Astfel si eu,
iata-ma, cad.
Dar inca e mult pina jos,
am timp berechet,
cit sa mai spun o seama de vorbe
si chiar sa ma rad.

E nemaipomenit ce se vede de sus!
(Nu stiu cum o sa fie de-aproape.)
Toate literele alfabetului s-au inghesuit
ca iepurii lui nenea Mazai intr-un A,
scris de mina - autograf
pe o carte,
sub care cu bratele si picioarele raschirate,
repetind un studiu de Leonardo da Vinci,
ma voi insira.

Cad. Intransigent.
Peste orizonturi pe verticala.
Legea caderii se cere o data in plus
verificata.
Multimea ma asteapta in vale
vesela si entuziasmata.

Asterne-mi , iubito, ceva!
Tunde-ti parul si fa-l gramajoara!
Nebunii incearca sa vire cu furcile
paiele intr-o petala,
improvizind un fel de saltea,
bucurosi din cale-afara.

Vin. Vijiind.
Dar pin-o sa intru in sfera de influienta
a dumneavoastra,
mai am inca timp sa fiu cine sunt,
tinar, cu cerul in spate si-n oase,
cu Calea Lactee ca un colind,
savurind o stare de gratie,
sau de ce nu ar fi sa dezmint
cum ca-n vid
toate corpurile ar cadea cu aceeasi
acceleratie.  


Nereuşită încercare de pastel

De nu azi, miine va cadea zapada.
Sunt gata s-o intimpin. O astept.
De nu mai pot. Nelinistit. Ograda
am maturat-o.
Frunza de pe piept
am dat-o jos.
(Prea semanam la fata.)
Acum sunt iarasi singur. Strig:
- Iu - ha!
Vine zapada, gerul,- flori de gheata
se vor desface si in fereastra
mea.

De nu azi, miine, mituind destinul,
o sa-mi invit prietenii la ceai
si-o sa birfim in lingurite vinul
abia schitati pe-un fond de Hocusai.

De nu azi, miine, cocotati in sanii
trase de ciini sau reni imaginari,
de chiot buni si buni de pataranii
vom cuceri Kamciatka, voluntari.

De nu azi, miine. Sa nu zic degraba.
Bruma-i la poarta. Toata iarba-i fin.
Careta toamnei se transforma-n roaba.
Cocorii pleaca. ciorile -
ramin.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu