două poezii de Mariana Marin

-
Ramură de măslin

Pentru că eram prea aproape de moarte
începuseră să mă iubească de la o vreme mai toţi.
Doar eu senină şi liniştită
dorind să mă bucur de ceea ce nu voi mai cunoaşte.

Ramură de măslin
                                        — sau cam aşa ceva.

Definiţie

Dincolo de ipocrizia
cu care unii au înconjurat cuvîntul pace,
l-au umilit prin toate dezacordurile,
i-au rîs în faţă,
l-au mituit pe ascuns,
l-au îndepărtat de adevărata lui semnificaţie,

e plînsul meu
care nu se vede.

(din volumul Aripa secretă)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

-
Imagine
A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific un individ care-a încercat să mă violeze. iar mi-am pierdut cheia de la maşină. am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las. Rochelle aproape-a căzut în supradoză şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o. are coastele fisurate şi una dintre ele i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie. unde-i pieptenele meu? al tău e plin de mizerii. nu ţi-am văzut pieptenele, i-am spus. Singur cu toată lumea carnea înveleşte oasele şi ei pun şi-o minte acolo şi uneori şi-un suflet şi femeile sparg vaze de pereţi şi bărbaţii beau prea mult şi nimeni nu-şi găseşte perechea dar o ţin tot într-o căutare târându-se în paturi afară din paturi. carnea înveleşte oasele şi carnea caută ceva mai mult decât carnea. n-avem nicio şansă: suntem prizonierii aceluiaşi scenariu. nimeni nu-şi găseşte perechea. gropile de gunoi pline ospiciile p...
continuă lectura »

Un pom otrăvit - William Blake

-
Imagine
  Am fost supărat pe prietenul meu:     I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit. M-am supărat pe duşmanul meu: Am tăcut, şi mânia a crescut. Am udat-o cu temeri, seri şi dimineţi în lacrimi Am însorit-o cu zâmbete şi cu şiretlicuri înşelătoare. A crescut zi şi noapte rodind un măr aprins. Duşmanul l-a privit cum strălucea şi a ştiut că e al meu. S-a furişat în grădină sub vraja nopţii, iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie, duşmanul întins sub copac.
continuă lectura »

trei poezii de Eugen Cioclea

-
Imagine
Adolescentul obişnuit   Adolescentul nu are 16 ani. Umblă la şcoală şi bate mingea pe o pajişte verde, păscută de iezii şi mieii satului, pe care mai tîrziu îi va pierde. El este îndrăgostit de una şi de mai multe fete deodată, dar de fiecare din ele mai mult decît de cealaltă. El îşi lasă să-i crească chica căci gîtul său i se pare prea lung, de aceea cînd trece noaptea prin cîmp, se apleacă pe sub stelele care parcă-l ating. Adolescentul nu vrea să fie sincer - el este deoarece toate cuvintele îl reprezintă. El pînă-n urechile clăpăuge roşeşte pentru cel ce iscusit o să-l mintă. El îşi ia bicicleta de coarne ca taică-său în tinereţe un cal de căpăstru şi o încalecă şi nechează pînă la armată-n buiestru. El este un adolescent obişnuit. Cu bicicleta, în zare, îi stă al naibei de bine, de aceea eu nu mă supăr că îmi întoarce spatele şi îmi aruncă: -Bună seară, bătrîne! Cădere liberă Imaginează-ți că nu s-a deschis parașuta. Se mai ...
continuă lectura »